Știu că sunt datoare de mult timp cu recenzia
asta, așa că încerc să îmi spăl păcatele cum pot mai bine acum.
Și că tot veni vorba de spălare… astăzi
voi vorbi despre șamponul Selsun Blue. Am aflat despre el de la MooNy214,
care îl lăudase foarte frumos și am fost atât de entuziasmată încât eram
convinsă că voi găsi și eu, la fel ca și ea, produsul minune care mă va scăpa
de veșnica problemă inestetică a cojițelor care apar pe păr.
Țin să menționez că, spre deosebire de ea,
nu mă pot plânge de vreun disconfort fizic, de mâncărimi sau de alte probleme
ale pielii capului. Am rădăcina părului grasă, iar firul este zbârlit constant
(„frizzy” îi zic englezii și asta e o
altă problemă capilară cu care mă lupt în continuare, fără nicio șansă de
izbândă, se pare). În plus, în familia mea toți ne confruntăm cu problema
mătreții, indiferent de structura părului (tata are firul moale, iar al mamei e
țepos) sau de tipul pielii capului (tata are pielea grasă, iar mama uscată).
Am încercat, pe rând, toate șampoanele
posibile și imposibile, din supermarket, din farmacie, la recomandarea
medicului, a prietenilor, după lungi cercetări și analize online (cum e și
cazul de față) și… nimic.
Am cumpărat șamponul Selsun Blue, varianta
pentru păr normal-gras, din Farmacia HelpNet, la prețul de 52 RON (totuși, l-am
cumpărat anul trecut, așa că e posibil să fie ceva mai scump acum).
Iată prețul, precum și celelalte variante
disponibile:
Ingredientul care ar trebui să facă
diferența este sulfura de seleniu, care îi și dă produsului un miros specific,
de sulf, mascat însă de un parfum cosmetic (îmi amintesc de săpunul de sulf de
pe vremuri care chiar îți muta nasul - șamponul acesta nu e nici pe departe
atât de neplăcut când îl miroși în sticlă). În palmă are o consistență plăcută,
nefiind nici prea apos, nici prea vâscos, însă simți parcă particule fine în
interior, care îți vor lăsa mâna uscăcioasă și acoperită cu o peliculă verzuie
(culoarea șamponului).
Lista ingredientelor:
Poate sunt eu mai sensibilă (cumpărasem și
o cremă de față nouă în aceeași zi), dar în următoarea perioadă de la începerea
utilizării, mi se părea constant că părul/fața îmi miroase a ceva neplăcut…
precum cauciucul sau un alt miros chimic neatrăgător. Nu mi-a confirmat nimeni
asta, însă nu am fost încântată de acest miros de după.
Cât despre rezultate? Păi, dacă am spus că
îmi simțeam mâinile uscate în timp ce
eram încă în cadă, cum credeți că era scalpul meu după ce am lăsat șamponul să
acționeze? Foarte uscat, desigur! Lucru care m-a contrariat… parcă trebuie să
ajute împotriva descuamării pielii
capului, nu să înrăutățească problema, nu?!
Când am ieșit din baie, cojițele erau
vizibile pe părul ud, parcă și mai rău decât înainte.
Am strâns din dinți și mi-am spus că nu mă
pot aștepta la minuni peste noapte (deși Moony spunea că ei i-a mers din prima,
of…), așa că am perseverat.
În următoarele luni, am încercat toate
variantele posibile:
- Spălat mai înainte cu un șampon obișnuit
pe toată lungimea părului, iar apoi cu Selsun doar la rădăcini.
- Spălat cu Selsun atât părul, cât și
rădăcinile.
- Lăsat Selsun să acționeze ca o mască,
până când terminam de făcut efectiv baie.
- Folosit Selsun ca un șampon obișnuit, adică
aplicat, clăbucit și clătit imediat.
Ei bine, nimic, dar absolut NIMIC nu a
mers. În plus, aveam mereu impresia că, uscându-mi atât de tare pielea (efectiv
trebuia să mă dau cu cremă pe mâini după fiecare spălare pe cap), cojițele
apăreau în număr și mai mare DIN CAUZA acestui șampon.
Au făcut experimente și ai mei, fiindcă
m-am gândit că poate pur și simplu nu îl agreează scalpul meu. Dar nu. Nu a
avut absolut niciun fel de rezultat. Cel puțin nu unul pozitiv, oricum…
În plus, încă de pe cutie suntem
avertizați că șamponul nu este recomandat persoanelor care au urmat un
tratament pentru păr (aviz celor cu păr vopsit sau permanent!) și că trebuie să
se evite contactul cu bijuteriile.
Ei, aici lucrurile devin amuzante.
La momentul respectiv nu eram vopsită, așa
că asta nu m-a afectat, însă tind să cred că destule dintre voi vă vopsiți,
măcar ocazional, așa că, deodată, varianta încercării acestui șampon nu cred că
vă mai surâde, nici măcar de curiozitate.
Nu port bijuterii prin casă și cu atât mai
puțin atunci când fac baie. În schimb, am trei cercei pe lobul superior al
urechii drepte – să îi numim piercing-uri, deși sună probabil mai extrem decât
arată, hehe. Oricum, sunt dificil de scos, fiind cerceii pe care îi las în
ureche în permanență, cu care dorm etc.
Ei bine, da, ei, săracii, au avut de
suferit în urma acestui curajos experiment la care m-am supus. Pur și simplu,
cerceii mei din argint se înnegreau pe săptămână ce trece și, inițial, nu îmi
explicam de ce.
Acum, după ce pot spune împăcată cu mine
însămi că am făcut tot posibilul ca să încerc să mă conving să îmi placă acest
șampon, trebuie, din păcate, să declar că este un produs care NU își merită
banii și pe care eu, personal, NU îl recomand.
Mă bucur că, pentru autoarea blogului de
pe care am aflat de el, a fost un succes și, sincer, aș vrea să fie genul de
produs care să dea roade și în cazul altor persoane. Însă pentru mine rămâne o
mare dezamăgire.
Acum, cu doar puțin șampon rămas pe fundul
sticlei (pe care nimeni din familie nu mai vrea să îl folosească), l-am
transformat în agent de patinare (intenționată de data asta!) a argintului. E o
vorbă… din necaz învață omul.
