Bijuteriile comune care pătează pielea

            Îmi plac accesoriile. Nu am mania altor femei de a colecționa zeci de pantofi, rar mi se întâmplă să ies dintr-un magazin de haine cu o plasă de cumpărături în mână – fiindcă găsesc cu greu ceva care să îmi placă și nici la capitolul produse cosmetice deținute nu am încercat niciodată să dobor vreun record, însă când vine vorba despre accesorii… ei, aici îmi amintesc de un prieten de-al meu care, glumind, mi-a declarat că am adevărate comori ale piraților în „cuferele” (a se citi: cutiile cu bijuterii) mele.

            Cu toate acestea, nu consider obligatoriu ca lucrurile care îmi înfrumusețează o ținută să fie făcute din metale prețioase. La urma urmei, ar fi însemnat să investesc o adevărată avere pentru a deține numărul de coliere, cercei și inele pe care le-am cumpărat de-a lungul timpului, dacă ele ar fi fost făcute din aur (care oricum nu-mi place) sau argint.

            În general, nu întâmpin probleme cu gablonzurile pe care le dețin, însă cred că fiecare dintre noi a avut de-a face la un moment dat cu situația neplăcută în care s-a trezit că un anumit accesoriu i-a pătat pielea.

            Fie că vorbim despre un lanț sau un colier care a lăsat o dungă în jurul gâtului sau pe piept, o pereche de cercei care a lăsat o urmă după ce a fost scoasă sau un inel care vi-a înverzit sau înnegrit degetul, nu disperați! Obiectul nu trebuie să fie ocolit și cu siguranță nu are de ce să ajungă la coșul de gunoi.

            Vă voi prezenta în continuare câteva dintre obiectele care mi-au ridicat probleme recent, fiindcă este vară și, inevitabil, transpirăm, fapt ce ridică riscul ca orice material care nu este prețios sau inoxidabil să ne creeze neplăceri.

Inculpații:

            În general, e bine să știți că nu trebuie să aveți prejudecăți. Am avut aceste probleme atât cu obiecte luate de la buticuri obscure de la colțul străzii, cât și cu lucruri cumpărate de la magazine de specialitate, pe care nu am plătit tocmai puțin.

            De exemplu, colierul cu pietre transparente este luat de la Meli Melo. Lanțul auriu a început să îmi înnegrească gâtul pe timpul verii, deși îl purtasem fără probleme în sezonul rece.

            Cel albastru este luat dintr-un magazin cu specific oriental și nu pot spune exact din ce este făcut – lemn sau os –, ideea este că biluțele acelea rotunde care se duc până în spate la închizătoare sunt vopsite albastru și la fel de albastru îmi fac gâtul de câte ori îl port.

            Nu în ultimul rând, inelul este făcut dintr-un metal ordinar, însă sunt atașată de el pentru că este un suvenir cumpărat din prima mea vacanță în afara țării. Îmi aduce mereu aminte de săptămâna petrecută în Budapesta, așa că nu aș renunța la el pentru nimic în lume, chiar dacă argintiul a dispărut de pe el, iar interiorul îmi înnegrește degetul.

Așa că am conceput următorul plan de luptă:

Aveți nevoie de:

1. Bijuteriile care vă creează probleme.

2. Un ziar (cu care să acoperiți suprafața de lucru pe care lucrați).

3. Lac incolor pentru unghii (eventual, în funcție de ceea ce vopsiți, ojă albă și aurie/argintie).

Colierul cu lanț auriu nu și-a schimbat culoarea semnificativ, așa că m-am hotărât să folosesc doar procedura prin care să îmi protejez pielea în viitor împotriva pătării.

La fel am făcut și pentru partea cu mărgele rotunde albastre.

Ce am făcut propriu-zis?

- Am așezat ziarul (în cazul meu, un catalog promoțional primit prin poștă) pe un scaun;

- Am întins colierul pe el și am început să acopăr toată suprafața expusă a părții care îmi creează probleme, cu lacul incolor.

- Am așteptat să se usuce, după care am întors medalionul pe cealaltă față, acoperind-o și pe aceasta cu lac.

M-am limitat strict la partea care îmi păta gâtul. Dacă partea centrală mi-ar fi dat și ea bătăi de cap, cu siguranță ar fi fost acoperită și ea cu lac incolor.

            În cazul inelului, însă, pentru exterior am apelat la vopsire, pentru că aveam nevoie de refacerea culorii, și nu doar de protejarea pielii în zona în care îl port.

Astfel, am folosit o ojă argintie care, trebuie să vă spun, pur și simplu a readus inelul la viață! Din culoarea închisă și pătată pe care o căpătase după purtare, acum arată ca nou.

            Pentru partea interioară am folosit doar lac incolor, ca să nu îmi mai lase urme negre pe deget, însă, dacă vă deranjează degradarea culorii metalului și pe interior, puteți, desigur, să folosiți oja argintie și aici.

            Dacă accesoriul pe care încercați să îl reparați este auriu, folosiți o ojă aurie.

Sau, de ce nu, dacă doriți să schimbați complet aspectul unei bijuterii de care v-ați plictisit – indiferent dacă s-a degradat în timp sau nu –, puteți oricând să o vopsiți folosind orice nuanță de ojă care vi se pare interesantă.

Pont: Aplicarea unei oje albe ca strat de bază va intensifica următoarea culoare (argintiu/auriu/etc.) pe care o veți aplica (lucru util în cazul în care bijuteria s-a înnegrit considerabil).

            Este posibil ca, în timp, stratul de lac sau de ojă să dispară (gândiți-vă ce se întâmplă cu oja pe care o purtați pe unghii), dar o reaplicare poate fi făcută oricând este nevoie, întrucât nu necesită un efort prea mare, nu-i așa? :)

            Atenție! Nu utilizați aceste proceduri în cazul metalelor prețioase sau al altor tipuri de bijuterii de valoare, întrucât recomandările indicate pot diminua valoarea acestora. Sfaturile mele sunt destinate persoanelor care caută soluții rapide și necostisitoare pentru bijuteriile fantezie.

Sper că v-am putut fi de folos și că vă veți purta în continuare podoabele preferate, fără alte neplăceri!

Drogerie Markt și Balea

De când s-a deschis dm în cartierul în care locuiesc, încep încet-încet să înțeleg de ce toate bloggerițele din România vuiesc tot timpul despre magazinul cu pricina. Produse muuulte și variate, de la mărcile cunoscute de prin supermarketuri și farmacii, până la cele proprii dm-ului, însă care îmi fac mai des cu ochiul.

De ce? E simplu! În primul rând, curiozitatea. Am încercat deja câte un produs cosmetic de uz frecvent (creme, loțiuni, geluri etc.) de pe la fiecare marcă precum L’Oreal, Nivea sau Garnier, însă, pentru ceva care oricum se va consuma în scurt timp, îmi permit câte un experiment din când în când.

Produsele marcă proprie dm mă atrag, trebuie să recunosc, cel mai adesea prin ambalajul și aromele lor. Sunt fană a mirosurilor dulci, fructate, pudrate sau care te duc cu gândul la zahăr sau prăjituri, așa că aici e raiul pe pământ pentru mine.

Îmi ia câteva zeci de minute să îmi bag nasul prin toate recipientele și să adulmec tot ce îmi face cu ochiul, până când găsesc aroma fără de care simt că nu pot pleca din magazin. Chiar aveam nevoie de săpun lichid, mă veți întreba? Păi, nu, dar… miroase a gumă de mestecat! E copilăria mea într-o sticlă cu pompiță de dozare. Orice alt argument pică în acest caz. :)

Apoi, prețurile acestor produse sunt foarte accesibile. Adesea, veți găsi varianta dm pentru cosmeticele pe care le folosiți în mod curent, la doar jumătate din prețul pe care l-ați plăti pentru alte mărci. Iar calitatea este aceeași!

Nu în ultimul rând, și ceea ce contează, de fapt, cel mai mult, produsele chiar sunt bune, ceea ce înseamnă că raportul calitate-preț este unul excelent.

După ce m-am convins de asta singură, m-am hotărât că ar fi cazul să fac câteva recenzii unora dintre produsele cumpărate.

Gel de duș Balea „Indian Chai” – 6,99 RON

Este primul produs cumpărat de la ei și m-a făcut să vreau să mai încerc și alte produse dm.

Căutam un gel de duș și, din toate aromele pe care le-am mirosit, asta m-a cucerit pe loc. E exotică, mă duce cu gândul la Orient și la tot felul de mirodenii și uleiuri sau bețișoare parfumate.

Trebuie să recunosc că am devenit instant confuză, însă, când am întors produsul pe spate și am citit eticheta cu traducerea în limba română. „Cremă-ulei duș” – cum adică? E cremă, deci o folosesc ca loțiune de corp, atunci când termin de făcut baie? E ulei pentru duș? Credeam că uleiurile sunt pentru masaj sau pentru plajă sau hidratare. Cum ai putea să folosești ulei în timp ce faci duș?

Ei, și tot citind eu nedumerită eticheta, m-am hotărât până la urmă că, fie ce-o fi, eu tot îl cumpăr și văd ce fac cu el după ce aflu cum se comportă.

Vestea bună este că este pur și simplu un gel de duș (da, cuvântul ăsta ar fi fost mai clar în exprimarea lor) care conține niște uleiuri esențiale, probabil (ei spun „ceai indian chai, vanilie și ulei de migdale” – pe imaginea ambalajului apar și batoane de scorțișoară și anason, dar nu sunt menționate deloc în traducere, văd). Pe piele se simte această compoziție uleioasă atunci când faceți baie, însă într-un mod plăcut, hidratant, fără a deranja sau a supraîncărca pielea lăsând vreo peliculă grasă.

Surpriza plăcută a fost să descopăr că gelul acesta de duș conține niște particule care chiar se simt și exfoliază. Pentru banii dați, chiar nu mă așteptam să găsesc un produs care să facă mai mult decât să miroasă frumos!

M-a cucerit pe loc și, deși scrie pe el că este ediție limitată, eu tare mi-aș dori să îl cumpăr din nou atunci când mi se va termina.

Pont: Mirosul produselor cosmetice dm în general nu persistă pe piele, însă, exclusiv în cazul acestui gel de duș, datorită uleiului de migdale pe care îl conține, am descoperit un truc. Încercați să îl lăsați mai mult pe piele, fără a clăti, lăsând uleiul să pătrundă în profunzime și, atunci, veți rămâne cu mirosul subtil și după ce ieșiți de la duș!

Eu îl aplic mai întâi pe jumătatea superioară a corpului, dându-i timp să îmi intre în piele cât timp continui cu jumătatea inferioară.

Îmi las apoi picioarele neclătite cât timp mă spăl pe cap și, la sfârșit, reușesc să simt încă parfumul exotic atunci când mă usuc cu prosopul. :)

Este dens, se consumă greu, nu îmi curge printre degete și mi-a depășit așteptările, așa că îl recomand cu căldură.

Șampon Balea Colorglanz „Cocos + Tiaréblüte” – 5,99 RON

Ingredientele sunt pe eticheta adezivă de pe spatele produsului, însă nu m-am mai obosit să o dezlipesc.

Pe bonul de casă scrie că este șampon pentru păr vopsit.

Sinceră să fiu, nu căutam un șampon pentru vreun tratament atunci când l-am cumpărat. Oricum niciunul nu a fost bun până acum. Voiam doar un șampon care să miroasă bine, iar mirosul puternic de cocos îmi rămăsese în minte de data trecută când intrasem în magazin, așa că al meu a fost.

Spală bine, este dens și simt mirosul în păr și a doua zi.

Sunt mulțumită de el, însă probabil aș încerca și o altă variantă data viitoare.

Gel de duș Balea „Beautiful Berries” – 6,99 RON

După succesul înregistrat cu primul gel de duș, am vrut neapărat să repet experiența cu un alt produs din aceeași serie.

Acesta miroase a fructe de pădure, fără a fi însă foarte dulce. Imaginați-vă mirosul unui smoothie sau al unui shake din fructe de pădure, cu iaurt sau lapte și fără zahăr. Cel puțin la asta mă duce pe mine cu gândul.

Este dens, nu usucă pielea și nu se consumă repede. Spre deosebire de primul gel de duș, însă, acesta nu este exfoliant (nici nu promitea asta, dar mi-ar fi plăcut mai mult), iar mirosul dispare de pe piele indiferent de cât de mult ați sta în baie.

Fără a fi propriu-zis o dezamăgire, cred, totuși că nu îl voi mai cumpăra din nou. Este un gel de duș la fel de bun ca oricare altul.

Scriind această recenzie am realizat că mai am alte câteva produse care merită menționate. Totul, într-o postare viitoare.

Mega Image Concept Store

Pliante, reclame, bannere – orice aș fi făcut în ultimele săptămâni, ajungeam cumva tot la vestea lansării noului magazin Mega Image de pe Strada Vasile Lascăr din București. Mai bun, mai mare, cu mai multe rarități – acum și cu miros de lămâie! Ok, ultima parte se poate să o fi trecut-o eu, lăsându-mă prinsă în vâltoarea sloganurilor de marketing…

Nu m-am lăsat sedusă de idee (până la urmă ce poate fi atât de nemaipomenit despre deschiderea unui nou supermarket? doar avem atâtea) până în momentul în care m-am trezit în mână cu broșura care promova produsele disponibile în această perioadă. Atât de multe ciudățenii încât nu am putut rezista și a trebuit într-un final să las garda jos și să recunosc că mi-au stârnit curiozitatea!

Așa că, după o scurtă confruntare cu harta, am luat-o la pas weekendul trecut spre piața Gemeni. Dacă mai are cineva curiozități pedestre ca mine, aflați că există două opțiuni pentru cei care vin cu metroul: ori veniți de la Piața Romană și mergeți pe jos un drum relativ drept (e plăcută arhitectura din zonă, așa că m-a încântat plimbarea), ori veniți de la Ștefan cel Mare și, tot așa, mergeți aproximativ drept înainte (pe partea asta nu mi-a inspirat prea multă încredere cartierul, dar poate era ora de vină, cine știe?). Indicatoarele roz cu sigla magazinului sunt plasate strategic, pentru a vă veni în ajutor. În orice caz, pentru fanii Metrorex ca mine, e bine de știut că e ceva de mers, așa că, dacă planificați să faceți cumpărături mai serioase (a se citi „grele”), poate e cazul să vă reorientați spre unul dintre celelalte mijloace de transport recomandate de magazin (eventual, spre mașina din dotare).

Eu am mers mai mult „în recunoaștere”. Pur și simplu am vrut să văd ce altceva se găsește și acolo. Pentru cumpărăturile de zi cu zi pot apela la magazine situate mai aproape de mine oricând, nu?

Odată ajunsă acolo, în magazin, lucrurile arătau bine. Era destulă lume care părea că venise din motive aproximativ similare, fiindcă majoritatea studiam etichetele și produsele necunoscute pe toate părțile. E drept, fiind deschis recent, totul arăta atât de bine probabil fiindcă are încă aerul acela de nou, dar magazinul chiar mi s-a părut în regulă în interior.

Categoriile de produse cuprind, practic, gamele și mărcile de larg consum, cunoscute și disponibile în orice alt magazin, dar și game de produse rare și, oarecum evident, mai scumpe.

Așa că există șanse să fi întâlnit deja unele dintre ele în alte lanțuri de magazine. Eu voi vorbi totuși despre ce a ajuns în coșul meu, indiferent dacă acestea se mai găsesc pe altundeva sau nu.

Dintre lucrurile care m-au tentat, dar pentru care va trebui să fac probabil o altă vizită, întrucât nu le-am cumpărat de această dată, s-au numărat produsele din vânat (mezeluri din mistreț, căprioară sau urs), fructe și legume „cel puțin” exotice (genul pe care nu știi cum să le desfaci sau să le mănânci odată ajuns acasă cu ele), dar și produsele de la standurile altor reprezentanțe, precum înghețata La Strada.

Sunt multe alte lucruri și mărci noi pentru majoritatea clienților. Aș vrea să încerc și berile străine, caramelele cu ciocolată sau mierea cu diverse arome.

În altă ordine de idei, foarte multe lucruri mi s-au părut idei reușite pentru viitoarele zile de naștere ale diverșilor prieteni. Băuturi fine, ciocolată rară, ambalată în cutii foarte frumoase sau ceaiuri în cutii metalice care ar face ulterior o cutie de bijuterii perfectă. Aruncați un ochi peste calendar și căutați o surpriză plăcută pentru următorul sărbătorit, de ce nu?

A fost de-a dreptul distractiv să încerc să descopăr lucrurile nemaiîncercate și să mă străduiesc, în același timp, să îmi stăpânesc entuziasmul de a-mi umple coșul cu de toate. Cum spuneam, raritățile în general cam costă pe măsură, așa că… vreo cinci-șase produse micuțe au ajuns să mă coste un milion dintr-un foc. Păi, e concept store, nu?

Ce am cumpărat?

Ciocolată Dolfin, 11,74 RON bucata: ciocolată neagră, belgiană – una cu levănțică și una cu pere și migdale.

De abia am așteptat să ajung acasă să o desfac.

De când am citit pe blogul From Meg with Love despre fascinația ei pentru levănțică (sau lavandă), am ajuns să privesc și eu altfel planta aceasta, așa că nu am putut rezista tentației de a încerca pentru prima oară ciocolată cu levănțică!

Trebuie să recunosc că nu sunt o fană a ciocolatei negre. Prefer ciocolata dulce, cu diverse creme sau ronțăieli prin ea, așa că am fost surprinsă de cât de mult mi-a plăcut această ciocolată amăruie. Calitatea ei este net superioară ciocolatelor amărui pe care le-am încercat până acum. E fină și are un gust plin, onctuos, care chiar îți umple simțurile cu aroma de cacao de bună calitate.

Încă din momentul în care am desfăcut ambalajul (ușor neatractiv, din punctul meu de vedere), am simțit imediat mirosul de levănțică. Mi-a fost puțin teamă să gust. Oare mă voi simți ca o molie pe punctul de a-și găsi tragicul sfârșit? Hehe. Ei bine, prima bucățică nu m-a făcut în stare să exprim nicio opinie – nici pozitivă, nici negativă. Era pur și simplu… altfel. Îi simți în mod clar gustul, iar parfumul acela se păstrează chiar și atunci când o mănânci. Mi s-a părut oarecum ciudată combinația.

Și m-am surprins când, după câteva ore, mi-a fost poftă să mai mănânc un pătrățel. Și apoi încă unul!

Pe cea cu pere nu am încercat-o încă, însă, din punctul meu de vedere, spun un mare DA acestei mărci. Voi cumpăra și celelalte variante pe care le mai văzusem în magazin, fiindcă, în cel mai rău caz, chiar dacă nu îmi va plăcea aroma (majoritatea erau mai puțin obișnuite), știu sigur că voi primi o ciocolată amăruie foarte bună.

Muștar Crenvurștilă cu tarhon, 3,73 RON borcanul: Cred că nu sunt eu o fană a tarhonului. Am mai avut o experiență neplăcută în concediu, în vară, cu o friptură înecată de-a dreptul în tarhon, care m-a făcut să scriu o critică dură restaurantului la momentul respectiv.

Muștarul acesta nu are nimic, săracul, dar nu mi s-a părut un gust interesant.

Se văd bucățelele de tarhon în interior și se simte o aromă diferită față de tipurile clasice de muștar, însă nu cred că îl voi mai cumpăra.

Sos Geeta’s Mango Chutney, 15,39 RON borcanul: Mmm, da! Da, da, de o mie de ori „da”! Cel mai bun lucru din întreaga experiență de cumpărături.

Dacă vă plac sosurile indiene, vi-l recomand din toată inima. Când l-am luat din magazin, nu am observat că scrie „Medium” (intensitate medie) pe etichetă, dar, dacă sunteți familiarizat cu bucătăria indiană, atunci știți că lor le place mâncarea iute. Ei bine, nu veți suna la pompieri după ce veți pune câteva lingurițe din acest sos în mâncare, însă cu siguranță veți simți pișcătura.

Mie oricum îmi place mâncarea picantă, așa că nu m-a deranjat. Totuși, mă bucur că nu am luat borcanul care mă atrăsese inițial… ceva cu ardei iute și lămâie verde parcă! Brr…

Dacă vă uitați puțin peste ingrediente, vă asigur că nu descriu nici pe un sfert bunătatea acestui sos. E dulce (mango și zahăr), iute (usturoi, piper), acrișor, condimentat și ușor mentolat (de la chimen). E o minunăție, ce să mai!

Noi am adăugat câteva linguri la orezul cu legume și a fost de-a dreptul fenomenal.

Voi încerca toată gama, fără doar și poate!

       Inițial, în pliantul primit mă atrăsese un condiment african (de exemplu, am cumpărat de prin Cora un mix chinezesc pentru friptură sau garnituri, care s-a dovedit a fi cea mai bună combinație de gusturi posibilă și am ajuns să îl pun pe orice). Însă, în magazin, ori se epuizase stocul, ori nu l-am găsit eu (ați stat vreodată să căutați ceva printre zecile de pliculețe și punguțe de la raionul de condimente? îți trebuie o atenție de vultur!), așa că am cumpărat ce am găsit eu mai ciudat.

Mix de condimente Korma (UK), 9,99 RON plicul, de la Magazinul de Mirodenii. Nu am avut încă ocazia să îl încerc. Voi reveni cu recenzia ulterior.

Și, nu în ultimul rând, fiind o împătimită a ceaiurilor, am alergat repede și la secțiunea dedicată cutiilor, plicurilor, cărților (da, sunt niște cărți metalice foarte frumoase în care se depozitează ingredientele uscate) cu ceai. Dacă sunteți dispuși să investiți ceva mai mult în băutura caldă cu care vă delectați, nu ocoliți standul de la Top Tea Company. Au borcănașe care vă vor încânta simțurile, până când vă veți hotărî asupra aromei pe care vreți să o luați cu voi acasă.

Tot acolo veți găsi și accesorii pentru ceai și cafea. Mie mi-a plăcut (din păcate ultima) cană cu picturile lui Gustav Klimt.

Am ales ceaiul Deliciul cireșelor cu migdale, 39,79 RON - o pungă MARE, de 100 g. Prețul variază în funcție de amestec, așa că veniți cu portofelele pregătite!

(Scuzați punga mototolită din poză. Mi-a venit ideea să fotografiez produsele doar după ce m-am luptat să îndes ditamai punga de ceai în una din cutiuțele mele metalice din bucătărie…)

Ceaiul este foarte bun și aromat! Se simte clar gustul de cireșe, culoarea fiind una vișinie, închisă, iar mirosul ingredientelor vă va umple toată camera chiar și după ce s-a încheiat procesul fierberii. Îmi place și voi mai cumpăra, cu siguranță.

Mi s-a spus că pot fi găsiți și într-un magazin propriu, din Băneasa, cu muuult mai multe produse. Pentru detalii, vizitați Livada cu ceai.

În concluzie, dacă sunteți curioși și doriți să încercați lucruri noi, eu zic că merită să dați o fugă până la Mega Image Concept Store. Chiar dacă nu veți pleca burdușiți de cumpărături, tot cred că e imposibil să nu vi se lipească de mână măcar un borcănel sau o sticluță cu ceva curios, importat din cine știe ce țară. Și, ulterior, s-ar putea să vă dați seama că vreți să ajungeți din nou acolo…

Experiența Selsun Blue

Știu că sunt datoare de mult timp cu recenzia asta, așa că încerc să îmi spăl păcatele cum pot mai bine acum.

Și că tot veni vorba de spălare… astăzi voi vorbi despre șamponul Selsun Blue. Am aflat despre el de la MooNy214, care îl lăudase foarte frumos și am fost atât de entuziasmată încât eram convinsă că voi găsi și eu, la fel ca și ea, produsul minune care mă va scăpa de veșnica problemă inestetică a cojițelor care apar pe păr.

Țin să menționez că, spre deosebire de ea, nu mă pot plânge de vreun disconfort fizic, de mâncărimi sau de alte probleme ale pielii capului. Am rădăcina părului grasă, iar firul este zbârlit constant („frizzy” îi zic englezii și asta e o altă problemă capilară cu care mă lupt în continuare, fără nicio șansă de izbândă, se pare). În plus, în familia mea toți ne confruntăm cu problema mătreții, indiferent de structura părului (tata are firul moale, iar al mamei e țepos) sau de tipul pielii capului (tata are pielea grasă, iar mama uscată).

Am încercat, pe rând, toate șampoanele posibile și imposibile, din supermarket, din farmacie, la recomandarea medicului, a prietenilor, după lungi cercetări și analize online (cum e și cazul de față) și… nimic.

Am cumpărat șamponul Selsun Blue, varianta pentru păr normal-gras, din Farmacia HelpNet, la prețul de 52 RON (totuși, l-am cumpărat anul trecut, așa că e posibil să fie ceva mai scump acum).

Iată prețul, precum și celelalte variante disponibile:

Ingredientul care ar trebui să facă diferența este sulfura de seleniu, care îi și dă produsului un miros specific, de sulf, mascat însă de un parfum cosmetic (îmi amintesc de săpunul de sulf de pe vremuri care chiar îți muta nasul - șamponul acesta nu e nici pe departe atât de neplăcut când îl miroși în sticlă). În palmă are o consistență plăcută, nefiind nici prea apos, nici prea vâscos, însă simți parcă particule fine în interior, care îți vor lăsa mâna uscăcioasă și acoperită cu o peliculă verzuie (culoarea șamponului).

Lista ingredientelor:

Poate sunt eu mai sensibilă (cumpărasem și o cremă de față nouă în aceeași zi), dar în următoarea perioadă de la începerea utilizării, mi se părea constant că părul/fața îmi miroase a ceva neplăcut… precum cauciucul sau un alt miros chimic neatrăgător. Nu mi-a confirmat nimeni asta, însă nu am fost încântată de acest miros de după.

Cât despre rezultate? Păi, dacă am spus că îmi simțeam mâinile uscate în timp ce eram încă în cadă, cum credeți că era scalpul meu după ce am lăsat șamponul să acționeze? Foarte uscat, desigur! Lucru care m-a contrariat… parcă trebuie să ajute împotriva descuamării pielii capului, nu să înrăutățească problema, nu?!

Când am ieșit din baie, cojițele erau vizibile pe părul ud, parcă și mai rău decât înainte.

Am strâns din dinți și mi-am spus că nu mă pot aștepta la minuni peste noapte (deși Moony spunea că ei i-a mers din prima, of…), așa că am perseverat.

În următoarele luni, am încercat toate variantele posibile:

- Spălat mai înainte cu un șampon obișnuit pe toată lungimea părului, iar apoi cu Selsun doar la rădăcini.

- Spălat cu Selsun atât părul, cât și rădăcinile.

- Lăsat Selsun să acționeze ca o mască, până când terminam de făcut efectiv baie.

- Folosit Selsun ca un șampon obișnuit, adică aplicat, clăbucit și clătit imediat.

Ei bine, nimic, dar absolut NIMIC nu a mers. În plus, aveam mereu impresia că, uscându-mi atât de tare pielea (efectiv trebuia să mă dau cu cremă pe mâini după fiecare spălare pe cap), cojițele apăreau în număr și mai mare DIN CAUZA acestui șampon.

Au făcut experimente și ai mei, fiindcă m-am gândit că poate pur și simplu nu îl agreează scalpul meu. Dar nu. Nu a avut absolut niciun fel de rezultat. Cel puțin nu unul pozitiv, oricum…

În plus, încă de pe cutie suntem avertizați că șamponul nu este recomandat persoanelor care au urmat un tratament pentru păr (aviz celor cu păr vopsit sau permanent!) și că trebuie să se evite contactul cu bijuteriile.

Ei, aici lucrurile devin amuzante.

La momentul respectiv nu eram vopsită, așa că asta nu m-a afectat, însă tind să cred că destule dintre voi vă vopsiți, măcar ocazional, așa că, deodată, varianta încercării acestui șampon nu cred că vă mai surâde, nici măcar de curiozitate.

Nu port bijuterii prin casă și cu atât mai puțin atunci când fac baie. În schimb, am trei cercei pe lobul superior al urechii drepte – să îi numim piercing-uri, deși sună probabil mai extrem decât arată, hehe. Oricum, sunt dificil de scos, fiind cerceii pe care îi las în ureche în permanență, cu care dorm etc.

Ei bine, da, ei, săracii, au avut de suferit în urma acestui curajos experiment la care m-am supus. Pur și simplu, cerceii mei din argint se înnegreau pe săptămână ce trece și, inițial, nu îmi explicam de ce.

Acum, după ce pot spune împăcată cu mine însămi că am făcut tot posibilul ca să încerc să mă conving să îmi placă acest șampon, trebuie, din păcate, să declar că este un produs care NU își merită banii și pe care eu, personal, NU îl recomand.

Mă bucur că, pentru autoarea blogului de pe care am aflat de el, a fost un succes și, sincer, aș vrea să fie genul de produs care să dea roade și în cazul altor persoane. Însă pentru mine rămâne o mare dezamăgire.

Acum, cu doar puțin șampon rămas pe fundul sticlei (pe care nimeni din familie nu mai vrea să îl folosească), l-am transformat în agent de patinare (intenționată de data asta!) a argintului. E o vorbă… din necaz învață omul.