Pliante, reclame, bannere – orice aș fi
făcut în ultimele săptămâni, ajungeam cumva tot la vestea lansării noului
magazin Mega Image de pe Strada Vasile Lascăr din București. Mai bun, mai mare,
cu mai multe rarități – acum și cu miros de lămâie! Ok, ultima parte se poate
să o fi trecut-o eu, lăsându-mă prinsă în vâltoarea sloganurilor de marketing…
Nu m-am lăsat sedusă de idee (până la urmă
ce poate fi atât de nemaipomenit despre deschiderea unui nou supermarket? doar
avem atâtea) până în momentul în care m-am trezit în mână cu broșura care
promova produsele disponibile în această perioadă. Atât de multe ciudățenii
încât nu am putut rezista și a trebuit într-un final să las garda jos și să
recunosc că mi-au stârnit curiozitatea!
Așa că, după o scurtă confruntare cu
harta, am luat-o la pas weekendul trecut spre piața Gemeni. Dacă mai are cineva
curiozități pedestre ca mine, aflați că există două opțiuni pentru cei care vin
cu metroul: ori veniți de la Piața Romană și mergeți pe jos un drum relativ
drept (e plăcută arhitectura din zonă, așa că m-a încântat plimbarea), ori
veniți de la Ștefan cel Mare și, tot așa, mergeți aproximativ drept înainte (pe
partea asta nu mi-a inspirat prea multă încredere cartierul, dar poate era ora
de vină, cine știe?). Indicatoarele roz cu sigla magazinului sunt plasate
strategic, pentru a vă veni în ajutor. În orice caz, pentru fanii Metrorex ca
mine, e bine de știut că e ceva de mers, așa că, dacă planificați să faceți
cumpărături mai serioase (a se citi „grele”), poate e cazul să vă reorientați
spre unul dintre celelalte mijloace de transport recomandate de magazin
(eventual, spre mașina din dotare).
Eu am mers mai mult „în recunoaștere”. Pur
și simplu am vrut să văd ce altceva
se găsește și acolo. Pentru cumpărăturile de zi cu zi pot apela la magazine
situate mai aproape de mine oricând, nu?
Odată ajunsă acolo, în magazin, lucrurile
arătau bine. Era destulă lume care părea că venise din motive aproximativ
similare, fiindcă majoritatea studiam etichetele și produsele necunoscute pe
toate părțile. E drept, fiind deschis recent, totul arăta atât de bine probabil
fiindcă are încă aerul acela de nou, dar magazinul chiar mi s-a părut în regulă
în interior.
Categoriile de produse cuprind, practic,
gamele și mărcile de larg consum, cunoscute și disponibile în orice alt
magazin, dar și game de produse rare și, oarecum evident, mai scumpe.
Așa că există șanse să fi întâlnit deja
unele dintre ele în alte lanțuri de magazine. Eu voi vorbi totuși despre ce a
ajuns în coșul meu, indiferent dacă acestea se mai găsesc pe altundeva sau nu.
Dintre lucrurile care m-au tentat, dar pentru
care va trebui să fac probabil o altă vizită, întrucât nu le-am cumpărat de
această dată, s-au numărat produsele din vânat (mezeluri din mistreț, căprioară
sau urs), fructe și legume „cel puțin” exotice (genul pe care nu știi cum să le
desfaci sau să le mănânci odată ajuns acasă cu ele), dar și produsele de la
standurile altor reprezentanțe, precum înghețata La Strada.
Sunt multe alte lucruri și mărci noi
pentru majoritatea clienților. Aș vrea să încerc și berile străine, caramelele
cu ciocolată sau mierea cu diverse arome.
În altă ordine de idei, foarte multe
lucruri mi s-au părut idei reușite pentru viitoarele zile de naștere ale diverșilor
prieteni. Băuturi fine, ciocolată rară, ambalată în cutii foarte frumoase sau
ceaiuri în cutii metalice care ar face ulterior o cutie de bijuterii perfectă.
Aruncați un ochi peste calendar și căutați o surpriză plăcută pentru următorul
sărbătorit, de ce nu?
A fost de-a dreptul distractiv să încerc
să descopăr lucrurile nemaiîncercate și să mă străduiesc, în același timp, să
îmi stăpânesc entuziasmul de a-mi umple coșul cu de toate. Cum spuneam, raritățile
în general cam costă pe măsură, așa că… vreo cinci-șase produse micuțe au ajuns
să mă coste un milion dintr-un foc. Păi, e concept
store, nu?
Ce am cumpărat?
Ciocolată Dolfin,
11,74 RON bucata: ciocolată neagră, belgiană – una cu levănțică și una cu pere
și migdale.
De abia am așteptat să ajung acasă să o
desfac.
De când am citit pe blogul From Meg with Love despre fascinația ei pentru levănțică (sau lavandă), am
ajuns să privesc și eu altfel planta aceasta, așa că nu am putut rezista
tentației de a încerca pentru prima oară ciocolată cu levănțică!
Trebuie să recunosc că nu sunt o fană a
ciocolatei negre. Prefer ciocolata dulce, cu diverse creme sau ronțăieli prin
ea, așa că am fost surprinsă de cât de mult mi-a plăcut această ciocolată
amăruie. Calitatea ei este net superioară ciocolatelor amărui pe care le-am
încercat până acum. E fină și are un gust plin, onctuos, care chiar îți umple
simțurile cu aroma de cacao de bună calitate.
Încă din momentul în care am desfăcut
ambalajul (ușor neatractiv, din punctul meu de vedere), am simțit imediat
mirosul de levănțică. Mi-a fost puțin teamă să gust. Oare mă voi simți ca o
molie pe punctul de a-și găsi tragicul sfârșit? Hehe. Ei bine, prima bucățică
nu m-a făcut în stare să exprim nicio opinie – nici pozitivă, nici negativă.
Era pur și simplu… altfel. Îi simți în mod clar gustul, iar parfumul acela se
păstrează chiar și atunci când o mănânci. Mi s-a părut oarecum ciudată
combinația.
Și m-am surprins când, după câteva ore, mi-a fost poftă să mai mănânc un
pătrățel. Și apoi încă unul!
Pe cea cu pere nu am încercat-o încă,
însă, din punctul meu de vedere, spun un mare DA acestei mărci. Voi cumpăra și
celelalte variante pe care le mai văzusem în magazin, fiindcă, în cel mai rău
caz, chiar dacă nu îmi va plăcea aroma (majoritatea erau mai puțin obișnuite),
știu sigur că voi primi o ciocolată amăruie foarte bună.
Muștar Crenvurștilă cu tarhon, 3,73 RON borcanul: Cred că nu sunt eu o fană a tarhonului. Am mai avut o
experiență neplăcută în concediu, în vară, cu o friptură înecată de-a dreptul
în tarhon, care m-a făcut să scriu o critică dură restaurantului la momentul
respectiv.
Muștarul acesta nu are nimic, săracul, dar
nu mi s-a părut un gust interesant.
Se văd bucățelele de tarhon în interior și
se simte o aromă diferită față de tipurile clasice de muștar, însă nu cred că
îl voi mai cumpăra.
Sos Geeta’s Mango Chutney, 15,39 RON borcanul: Mmm, da! Da, da, de o mie de ori „da”! Cel mai bun
lucru din întreaga experiență de cumpărături.
Dacă vă plac sosurile indiene, vi-l
recomand din toată inima. Când l-am luat din magazin, nu am observat că scrie „Medium”
(intensitate medie) pe etichetă, dar, dacă sunteți familiarizat cu bucătăria
indiană, atunci știți că lor le place mâncarea iute. Ei bine, nu veți suna la pompieri după ce veți pune câteva
lingurițe din acest sos în mâncare, însă cu siguranță veți simți pișcătura.
Mie oricum îmi place mâncarea picantă, așa
că nu m-a deranjat. Totuși, mă bucur că nu am luat borcanul care mă atrăsese
inițial… ceva cu ardei iute și lămâie verde parcă! Brr…
Dacă vă uitați puțin peste ingrediente, vă
asigur că nu descriu nici pe un sfert bunătatea acestui sos. E dulce (mango și
zahăr), iute (usturoi, piper), acrișor, condimentat și ușor mentolat (de la chimen).
E o minunăție, ce să mai!
Noi am adăugat câteva linguri la orezul cu
legume și a fost de-a dreptul fenomenal.
Voi încerca toată gama, fără doar și
poate!
Inițial, în pliantul primit mă atrăsese un
condiment african (de exemplu, am cumpărat de prin Cora un mix chinezesc pentru
friptură sau garnituri, care s-a dovedit a fi cea mai bună combinație de
gusturi posibilă și am ajuns să îl pun pe orice). Însă, în magazin, ori se
epuizase stocul, ori nu l-am găsit eu (ați stat vreodată să căutați ceva
printre zecile de pliculețe și punguțe de la raionul de condimente? îți trebuie
o atenție de vultur!), așa că am cumpărat ce am găsit eu mai ciudat.
Mix de condimente Korma (UK), 9,99 RON plicul, de la Magazinul de Mirodenii. Nu am avut încă ocazia să îl încerc. Voi reveni cu
recenzia ulterior.
Și, nu în ultimul rând, fiind o împătimită
a ceaiurilor, am alergat repede și la secțiunea dedicată cutiilor, plicurilor,
cărților (da, sunt niște cărți metalice foarte frumoase în care se depozitează ingredientele
uscate) cu ceai. Dacă sunteți dispuși să investiți ceva mai mult în băutura
caldă cu care vă delectați, nu ocoliți standul de la Top Tea Company. Au
borcănașe care vă vor încânta simțurile, până când vă veți hotărî asupra aromei
pe care vreți să o luați cu voi acasă.
Tot acolo veți găsi și accesorii pentru
ceai și cafea. Mie mi-a plăcut (din păcate ultima) cană cu picturile lui Gustav
Klimt.
Am ales ceaiul Deliciul cireșelor cu migdale, 39,79 RON - o pungă MARE, de 100 g.
Prețul variază în funcție de amestec, așa că veniți cu portofelele pregătite!
(Scuzați punga mototolită din poză. Mi-a
venit ideea să fotografiez produsele doar după ce m-am luptat să îndes ditamai
punga de ceai în una din cutiuțele mele metalice din bucătărie…)
Ceaiul este foarte bun și aromat! Se simte
clar gustul de cireșe, culoarea fiind una vișinie, închisă, iar mirosul
ingredientelor vă va umple toată camera chiar și după ce s-a încheiat procesul
fierberii. Îmi place și voi mai cumpăra, cu siguranță.
Mi s-a spus că pot fi găsiți și într-un
magazin propriu, din Băneasa, cu muuult mai multe produse. Pentru detalii,
vizitați Livada cu ceai.
În concluzie, dacă sunteți curioși și
doriți să încercați lucruri noi, eu zic că merită să dați o fugă până la Mega
Image Concept Store. Chiar dacă nu veți pleca burdușiți de cumpărături, tot
cred că e imposibil să nu vi se lipească de mână măcar un borcănel sau o
sticluță cu ceva curios, importat din cine știe ce țară. Și, ulterior, s-ar
putea să vă dați seama că vreți să ajungeți din nou acolo…
