Plăcuţele pentru unghii Konad

Să vorbim "pe bune" despre ştampilarea unghiilor şi despre manichiurile realizate cu plăcuţele Konad!

Fiecare persoană are nevoie de un moment de relaxare, de câteva clipe pe care şi le poate dedica în totalitate, uitând de totul din jur şi făcând pur şi simplu ceva care, fără a-i oferi niciun beneficiu material sau niciun avantaj palpabil, îi oferă plăcere.

Pentru mine, acesta este sfârşitul de săptămână, când, după ce mă inspir răsfoind electronic un folder în care am strâns inspiraţii pentru manichiuri viitoare, mă înconjor cu sticluţe de oje şi o cutie de metal (rămasă de la nişte ceaiuri) în care mi-am depozitat toate accesoriile pentru unghii - abțibilduri, tatuaje (similare abțibildurilor, doar că au nevoie de apă pentru a se lipi), şabloane, benzi pentru manichiură şi câte şi mai câte alte mărunţişuri pentru unghii.

Nu ştiu cum se face dar, de-a lungul anilor, am ajuns o adevărată împătimită a ojelor, iar mai apoi a diverselor modalităţi de înfrumuseţare şi mai departe a manichiurii.

Pasiunea mea s-a extins atât de mult încât mama mi-a făcut o surpriză într-o zi, făcându-mi rost de un stativ de prezentare a ojelor folosit efectiv pentru depozitarea ojelor într-un magazin de cosmetice.

M-a amuzat teribil să aud reacţia vânzătoarei care a avut amabilitatea să i-l "doneze" mamei, întrucât magazinul tocmai primise nişte stative noi: "Dar ce, doamnă, fiica dumneavoastră este manichiuristă de are atâtea oje?!" :))

Ei bine, nu. Aceasta nu este o profesie pentru mine, ci doar o activitate cu care reuşesc să mă delectez în puţinul meu timp liber.

Pentru cineva care mă cunoaşte, este destul de uşor să îşi dea seama dacă am avut o duminică încărcată sau dacă am avut şi un moment de respiro în week-end. Dacă sunt în grabă, aplicarea rapidă a unei oje simple îmi vine spre salvare. În schimb, dacă am timp să îmi pun creativitatea la lucru, scot accesoriile care îmi pun întotdeauna mâinile în evidenţă: plăcuţele pentru unghii Konad.

Am început, aşa cum cred că au făcut-o şi multe alte doamne şi domnişoare, cu nişte plăcuţe generice pentru unghii, cumpărate de la diverse chioşcuri sau din pieţe. Dacă încă vă confruntaţi cu probleme în folosirea acestora, după achiziţionare, trebuie să ştiţi că multe dintre aceste produse sunt vândute cu o peliculă subţire din plastic (uneori transparent, alteori albastru) care acoperă întreaga suprafaţă din metal. Aceasta trebuie obligatoriu îndepărtată, pentru ca oja specială pentru ştampilă să poată pătrunde în nervurile modelului de pe plăcuţă.

În acelaşi timp, în cazul acestor produse generice, calitatea lasă uneori de dorit. Din acest motiv, chiar persoane cu experienţă în ştampilarea unghiilor declară că au cumpărat plăcuţe obscure care nu sunt suficient de bine gravate şi, astfel, nu pot fi folosite pentru imprimarea unui model. Este, de fapt, un joc de noroc. Puteţi găsi plăcuţe perfect ok (cum s-a întâmplat în cazul meu), la fel cum puteţi cumpăra şi plăcuţe care se dovedesc inutilizabile.

Cel puţin din acest punct de vedere, Konad iese câştigător incontestabil, calitatea plăcuţelor sale fiind întotdeauna excelentă. Chiar nu am niciun model pe care să nu fi reuşit să îl folosesc.

Următorul pas constă în deţinerea unei oje concepute special pentru ştampilarea unghiilor. Cel mai des, pe la chioşcuri veţi găsi o ojă numită Lily Angel, în acest scop. Nu ştiu dacă am avut eu ghinion sau nu, însă, din cele trei oje Lily Angel pe care le-am cumpărat (am ales gri, roşu şi verde), doar ultimele două se văd cât de cât pe unghie, şi chiar şi atunci, culoarea transferată mi se pare destul de ştearsă. De aceea, nu v-aş recomanda această ojă.

În schimb, vă îndemn cu căldură să investiţi, pentru început, într-o ojă Konad originală, care sigur-sigur nu va da greş. Eu am cumpărat o ojă neagră şi o ojă albă, deoarece, din punct de vedere cromatic, acestea merg ştampilate peste orice culoare de bază vă veţi alege. Mai mult, fiind la început, îmi lipsea încrederea şi, neştiind dacă voi ajunge cu adevărat să folosesc suficient de des aceste produse încât să merite banii daţi, am ales ambele oje în varianta mini. Practic, am făcut cea mai mică investiţie posibilă, mergând astfel la sigur. :)

Alternând între utilizarea celor două culori - oja albă o folosesc peste bazele închise la culoare, iar cea neagră, peste bazele deschise la culoare (precum pastelurile).

Aici am folosit o bază colorată (dungi în diverse culori) peste care am ştampilat un model de piele de şarpe cu oja neagră Konad:

Nu vă temeţi însă să experimentaţi! Afirmaţia că folosirea altor oje pe plăcuţe le-ar "strica" în vreun fel nu este nimic altceva decât o strategie de marketing menită a vă face să investiţi exclusiv în produsele lor.

Alegeţi orice ojă pe care o aveţi deja în colecţie, care este densă şi are o acoperire foarte mare (în general, ojele închise la culoare, care vă acoperă unghia dintr-un singur strat) şi încercaţi-i puterea de ştampilare. Este mai greu de găsit o ojă obişnuită care să aibă consistenţa ideală pentru ştampilat, însă nu imposibil!

În ciuda colecţiei mele mari de oje, eu am găsit doar câteva care se văd clar când sunt utilizate împreună cu plăcuţele. Acestea sunt:

- argintiu: China Glaze - I'd Melt For You

Am cumpărat-o de la Beauty In The Bottle, care a devenit sursa mea preferată de oje high-end sau altfel imposibil de găsit pe la noi şi care este un magazin online pe care îl recomand cu toată încrederea, după ce am dat mai multe comenzi la ei şi am încercat diverse mărci de care mă declar mulţumită. :)

De altfel, ojele argintii care se ştampilează foarte clar şi vizibil sunt extrem de rare (puteţi vedea swatch-uri comparative online în care până şi varianta Konad este destul de pală şi prăfuită), aşa că am fost de-a dreptul extaziată când am găsit în sfârşit oja asta.

Iată şi două exemple, în care am ştampilat-o peste o bază neagră, respectiv, peste o bază albastru închis:

- mov închis: Kallos Cosmetics - Kallos Nail Color, nuanţa 165

- albastru închis: Miss Sporty - Lasting Colour, nuanţa 510

Se ştampilează într-o nuanţă mai deschisă decât culoarea din sticluţă. Îmi place să o ştampilez peste un fond alb, fiindcă îmi aduce aminte de porţelanul Delft.

- roşu (ojă nisipoasă): Gabrini - Brilliant, nuanţa B 04.

Nu sunt fană a ojelor texturate, însă am cumpărat-o din greşeală, crezând că este o ojă roşie cu sclipici fin, fiindcă aşa se vede în sticluţa ei. :) Puterea de acoperire este foarte mare şi este foarte rezistentă, aşa că m-am întrebat dacă nu ar fi potrivită cumva şi pentru ştampilare. Şi este!

Ştampila şi racleta pe care le folosesc sunt tot de la un set cumpărat aleatoriu de pe la chioșcuri sau tarabe. De fapt, am chiar două (la magazinul de la care mi-am cumpărat primele plăcuţe no name nu aveau plăcuţe separate, şi, ţinând cont că preţul cerut era unul modic, nu m-a deranjat să plătesc pentru două seturi complete). Însă, odată ajunsă acasă, mi s-a părut că una dintre ştampile are cauciucul mai neted, pe când cealaltă îl are oarecum lucios, aşa că imaginea nu se imprimă suficient de clar pe ea. Din acest motiv, folosesc doar una dintre ştampile, împreună cu racleta din plastic care a venit odată cu ea.

De altfel, am înţeles că racletele originale Konad (cele cu lamă din metal la capăt) zgârie plăcuţele, aşa că persoanele care le-au cumpărat preferă să folosească un card din plastic (un card bancar expirat sau un card de la vreun magazin, pe care nu îl mai folosiţi).

Racleta se va folosi la un unghi de 45 de grade, fără a apăsa cu putere prea mare (altfel veţi "răzui" toată oja pe care aţi aplicat-o pe plăcuţă).

În continuare, veţi avea nevoie de consumabile. La acest capitol vă recomand să investiţi în produse în cantităţi mari şi la preţuri cât mai mici, deoarece veţi avea nevoie de ele de fiecare dată când vă veţi înfrumuseţa o manichiură prin ştampilare.

- acetonă/dizolvant de unghii: îl veţi folosi mai mult pentru ştergerea accesoriilor de ştampilare, aşa că nu are sens să investiţi în ceva pentru protejarea cuticulelor sau cu cine ştie ce uleiuri de îngrijire. Cumpăraţi efectiv cea mai ieftină sticlă pe care o găsiţi. :)

- beţişoare de vată: le prefer pe cele cu un capăt plat şi unul ascuţit (ar fi ideal să aibă ambele capete plate, dar nu cred că există), însă mi se par mai scumpe. Week-end-ul acesta am găsit o cutie de 300 de beţişoare obişnuite la preţul de 3 RON la Lidl, aşa că m-am aprovizionat, fiindcă ştiu că le voi consuma destul de repede.

În medie, folosesc cam patru beţişoare pentru o singură manichiură: aveţi nevoie de ele pentru a vă şterge (cu acetonă/dizolvant de unghii) plăcuţa, ştampila şi racleta după ştampilarea fiecărei unghii în parte (!). Evident, cu o dischetă demachiantă aţi risca să vă dizolvaţi manichiura, aşa că beţişoarele o vor proteja, nepermiţând unghiilor să intre în contact cu acetona.

- bandă adezivă (mică): puteţi să vă lipiţi bandă adezivă în jurul unghiei, în formă de "U", pentru a nu vă murdări degetul în timpul ştampilării. Însă am descoperit secretul unei youtuber-iţe, care efectiv mi-a revoluţionat procedura de ştampilare. După ce vă ştampilaţi modelul dorit pe unghie, tăiaţi o bucăţică mică de bandă adezivă şi lipiţi-o peste părţile degetului care s-au acoperit accidental cu ojă. Oja se va lipi de partea adezivă şi, în momentul ridicării benzii adezive, pielea voastră va rămâne instant imaculată!

Folosiţi banda adezivă şi pe ştampila din cauciuc, pentru a o curăţa de resturile de ojă.

Este foarte, foarte uşor şi simt că acest truc mi-a redus considerabil timpul dedicat curăţării ulterioare.

- o rolă de (prosoape de bucătărie din) hârtie: aveţi nevoie de ceva cu care să vă ştergeţi racleta, plăcuţa şi dungile de ojă care vor rămâne pe spaţiul de lucru după folosirea racletei.

- ceva cu care să vă acoperiţi spaţiul de lucru în timp ce lucraţi: eu deschid o revistă şi îmi ţin mâna în spaţiul dintre cele două pagini. Excesul de ojă va colora astfel paginile revistei vechi şi nu masa mea de calculator!

Puteţi la fel de bine să folosiţi orice ziar sau pliant care vă vine în cutia poştală sau chiar un placemat (suport din acela dreptunghiular din plastic care se pune pe masă, sub farfurii).

Am făcut, până acum, două comenzi de la magazinul online al distribuitorului autorizat Konad în România.

Prima mi-a venit prin curier, acasă.

Am aflat, însă, citind blogurile altor persoane din Bucureşti, că este posibil să se facă şi ridicarea personală a produselor comandate (pentru a economisi costul transportului).

Consultaţi datele lor de contact de pe site şi, de la metrou, veţi ajunge la adresa blocului unde se află reprezentanţa. Dacă vă uitaţi pe hartă, este chiar simplu de ajuns acolo şi drumul vă va lua aproximativ zece minute, aşa că şi data viitoare cred că tot personal voi merge.

Eu am vorbit cu un domn foarte politicos (produsele sunt coreene, aşa că s-ar putea şi ca domnul să fie la fel), care avea comanda pregătită pentru mine şi care nu m-a lăsat să plec până când nu mi-a emis şi factura.

Ba, mai mult, pe baza datelor mele pe care le avea deja în evidenţă de la comanda anterioară (dată cu vreo doi ani în urmă!), am primit şi cadouri: o mască pentru faţă şi chiar o ojă full-size Konad. Domnul a fost extrem de amabil şi m-a lăsat chiar să aleg eu nuanţa pe care o voiam - căutam un auriu, dar am găsit un fel de nuanţă muştar cu irizaţii fine. Oricum, se ştampilează perfect şi chiar nu mă aşteptam să primesc cadouri, aşa că am fost încântată. :)

Acum că am strâns suficient de multe modele de plăcuţe Konad de toate dimensiunile, atât din colecţiile mai vechi, cât şi din cele noi, constat că există anumite diferenţe în ceea ce priveşte dimensiunea modelelor. Nu vă faceţi griji, calitatea este ireproşabilă, indiferent de tipul de plăcuţă Konad aleasă.

Am comparat aici dimensiunile modelelor de pe două plăcuţe, raportându-le la dimensiunea unghiei mele, pentru a vă face o idee mai clară:

Însă, dacă aveţi unghiile lungi sau dacă aveţi un format lat al unghiei, vă veţi înţelege, probabil, mai bine cu următoarele plăcuţe (dintre cele pe care le-am încercat) cu modele de dimensiuni mari: SQ14, SQ17, S17, M57-1 (aceasta este varianta cu modele mai mari pe care au scos-o după M57), M89, M94 şi M101.

Plăcile cu modele de dimensiuni mai mici pe care le deţin (le recomand pentru unghiile scurte sau cu format îngust) sunt: SQ01, SQ08, M60, M63 şi M73. Dintre cele enumerate de mine aici, în special plăcuţele rotunde au modele mai mici:

Ceea ce este, din punctul meu de vedere, cel mai important să reţineţi, în special dacă sunteţi încă utilizatoare începătoare ale seturilor de ştampilare a unghiilor, este că nu trebuie să vă demoralizaţi dacă prima manichiură încercată nu va fi una perfectă!

Este absolut normal. Gândiţi-vă că nici autoarele blogurilor dedicate exclusiv manichiurilor care mai de care mai inedite nu s-au născut ştiind toate aceste tehnici.

Amintiţi-vă de primul machiaj pe care vi l-aţi realizat singure acasă. Să nu îmi spuneţi că aţi făcut din prima un machiaj smokey eyes imaculat, pentru că nu vă cred! ;)

Da, aşa e. Prima dată aţi folosit culori prea stridente, aţi tras linii strâmbe cu creionul dermatograf, fardul a ajuns şi în zona din afara pleoapelor etc.

La fel se întâmplă şi în cazul ştampilării.

Este o tehnică pentru care trebuie să obţineţi puţină experienţă. Exersaţi de mai multe ori. Încercaţi să ştampilaţi pe hârtie cu diverse oje, apoi treceţi la unghii. Trebuie să vă intraţi într-un anumit ritm, pentru a vă obişnui cu textura diferită şi viteza de uscare a ojei de ştampilat, precum şi cu toate accesoriile pe care trebuie să le aveţi la îndemână pentru a putea trece la unghia următoare.

Dacă veţi încerca să faceţi asta câteva săptămâni la rând, veţi observa că începeţi să "prindeţi" tehnica. Modelele vor deveni mai clare. Porţiunile care nu se imprimau vor reuşi să ajungă pe unghia voastră şi nu să se piardă pe ştampilă. Şi tot aşa. :)

Şi eu am avut modele Konad pe care le adoram şi ştiam că trebuie să meargă, pentru că le tot vedeam în pozele altor bloggeriţe, însă nu reuşeam să le aplic exact aşa cum voiam. Îmi amintesc că m-am chinuit cel mai mult cu un portativ (avea liniile foarte subţiri şi o parte din notele muzicale se pierdeau pe drum tot timpul…). Dar am perseverat.

E ok. Te joci într-un week-end. Dacă nu îţi place rezultatul, îl ştergi. A doua zi poţi să o iei de la capăt.

Şi, bineînţeles, până la urmă am reuşit să obţin modelul exact aşa cum arată pe plăcuţă şi acum este unul dintre preferatele mele. :)

Am încercat să acopăr în această postare diverse detalii referitoare la ştampilarea unghiilor. Dacă aveţi, însă, orice întrebări sau dacă doriţi să aflaţi mai multe, lăsaţi-mi un comentariu şi voi încerca să vă ofer explicaţii sau chiar imagini cu indicaţii.

Comandă Aoro - Estée Lauder şi Victoria's Secret

Citind câteva recenzii interesante despre fondul de ten Estée Lauder şi după o discuţie cu o prietenă care s-a declarat încântată de rujul pe care îl purta de la aceeaşi firmă, am devenit atât de intrigată încât am făcut o nouă comandă pe aoro.ro.

Citiţi despre experienţele mele anterioare cu aoro aici şi aici.

Întrucât am un ten gras şi acneic, îmi este destul de dificil să găsesc produse de machiaj care, odată aplicate pe faţă, să şi rămână acolo. Fondurile de ten pe care le-am cumpărat din magazinele obişnuite arătau OK în faţa oglinzii, însă, după câteva ore de purtare, apăreau problemele bine cunoscute: îşi schimbau culoarea pe faţă (anumite fonduri de ten oxidează, aşa că puteţi constata cu uimire că toată nuanţa începe să devină uşor portocalie pe faţă), se ştergeau pur şi simplu sau "se topeau" în contact cu sebumul, lăsau urme prăfoase albe în porţiunile mai uscate, începeau să devină extrem de uleioase pe faţă etc.

Am citit suficient de multe postări pozitive despre fondul de ten Double Wear Stay-in-Place make up, scrise de persoane cu un ten similar tenului meu, motiv pentru care am ales să încerc şi eu acest produs.

Mă bucur să vă confirm că am ajuns şi eu la aceeaşi concluzie!

Am ales nuanţa "1N2 Ecru 16", care se potriveşte perfect tenului meu (recunosc că am încercat în prealabil un tester într-un alt magazin de specialitate, pentru a nu da greş în acest sens). Fondul de ten este lichid, fără a avea un miros puternic parfumat. Se aplică uşor, având o acoperire medie. Un strat este uşor transparent. Cu două straturi vă puteţi acoperi decent tenul, iar, dacă folosiţi şi un al treilea strat, orice zonă cu probleme va fi perfect camuflată.

Lumea se plângea că sticluţa nu are pompiţă, însă pe mine, una, nu m-a deranjat acest aspect. Metoda de aplicare este aceeaşi pe care o foloseam şi în cazul altor sisteme de dozare: torn o picătură de fond de ten pe dosul mâinii, de unde, folosind bureţelul tip Beauty Blender, iau culoarea şi o tapotez pe ten.

Rezultatul? Un ten care arată extrem de natural şi sănătos, cu o culoare identică pielii mele, care nu dă un aspect uleios, însă nici tern feţei. Din punctul de vedere al rezistenţei, consider că rezistă perfect cam şase ore, după care începe uşor să necesite mici retuşuri (fără ca acest lucru să fie cu adevărat sesizabil), aşa că îl pot purta liniştită o zi întreagă la muncă, ştiind că o să arăt decent şi când mă întorc acasă. Vi-l recomand şi vouă!

Al doilea produs comandat este Estée Lauder Pure Color Envy sculpting lipstick, recomandat de o prietenă, după ce i-am admirat rujul pe care îl purta.

Eu am ales nuanţa "330 Impassioned", fiindcă prefer rujurile în nuanţe roşii vii, cu un ton subtil portocaliu.

Produsul a ajuns la mine în cutiuţa specifică albastră Estée Lauder, sigilată în ţiplă, dar… Şi aici am un mare "dar": odată desigilat, am observat că vârful rujului era strivit. Uitându-mă în capac, am descoperit că bucăţica lipsă din vârf mânjise capacul.

Aşa cum am spus, am primit rujul sigilat, coletul aoro era, la rândul său, intact, sosind la mine în condiţii corespunzătoare, motiv pentru care nu ştiu cine anume poartă vina pentru faptul că eu, în calitate de client, am primit produsul într-o stare necorespunzătoare. Aoro? Curierul? Firma producătoare, Estée Lauder?

Deja supărată, rotesc rujul, moment în care observ că stă strâmb în suport.

Cred că vă daţi seama cât de dezamăgită am putut să fiu de starea produsului, înainte de a fi apucat să îl folosesc măcar o dată. Nimeni nu vrea să desfacă un produs care, de la primul contact, se dovedeşte a fi imperfect, nu?

De parcă nu ar fi fost suficient, a doua zi, când am avut ocazia să văd cum se comportă, l-am aplicat pe buza superioară şi, când să ajungă şi la cea inferioară… rujul a început să se clatine în tub, moment în care am constatat cu stupoare că rujul nu îmi fusese trimis doar înclinat în suportul său, ci RUPT complet de la bază!!!

Trebuie să recunosc că, dacă aceasta ar fi fost prima mea comandă de la aoro.ro, această experienţă m-ar fi convins că trebuie să fie şi ultima.

Este primul ruj scump pe care îl cumpăr, iar la 118 RON, mi se pare complet inacceptabil să primesc un produs într-o stare inutilizabilă. M-aş fi aşteptat, poate, la surprize de genul acesta dacă aş fi luat un ruj de duzină de la un butic de la colţul străzii, însă, pentru valoarea plătită, simt efectiv că am aruncat banii pe fereastră.

Am încercat să lipesc rujul de bază, ghidându-mă după câteva tutoriale de pe youtube, care recomandau topirea celor două părţi, pentru a le face să adere una de cealaltă, însă, din păcate, nu a dat niciun rezultat încercarea mea.

Trecând peste toată această experienţă negativă, referindu-mă efectiv la consistenţa produsului în sine, acesta este cremos şi uşor pe buze, nu este lipicios, oferă o culoare intensă şi plăcută şi, pe măsură ce se şterge, nu lasă buza goală în zonele respective, ci lasă în urmă o pată de culoare finuţă (gândiţi-vă la balsamurile de buze colorate care oferă o nuanţă naturală buzelor). Rezistenţa este medie, din punctul meu de vedere - adică rezistă trei-patru ore la activităţi simple, precum băutul unei cafele, eventual un mic iaurt mâncat în faţa calculatorului, însă nu va face faţă pauzei de masă.

Un alt aspect care v-ar putea surâde este faptul că tubul de ruj are închidere magnetică, astfel încât, dacă îl strecuraţi în geantă, dispare riscul ca acesta să se deschidă accidental şi să vă păteze interiorul genţii sau buzunarul.

Chiar şi aşa, însă, am rujuri cu calităţi similare, pe care am dat 15 RON (şi nu 118 RON, cât costă acest ruj!), care se apropie prea mult de ceea ce poate să facă Estée Lauder Pure Color Envy, ca să mai investesc vreodată o sumă atât de mare în acest ruj.

Concluzia mea: nu merită cumpărat, nu fiindcă ar fi un produs prost, ci pentru că se comportă ca orice alt ruj decent, disponibil la un preţ mediu, însă fără a se evidenţia cu adevărat în vreun fel.

O altă firmă care mă tenta de mult timp şi care, din păcate, nu se găseşte pe piaţa românească, este Victoria's Secret. Auzisem multe americance extaziate despre cât de parfumate sunt produsele lor, aşa că m-am bucurat foarte mult găsind în oferta aoro Crema de corp Pear Glacé, fiind mare fană a mirosului de pară.

Pe tubul de 200 ml, sub denumire, scrie "sugared pear & casaba melon" (adică pară glasată şi pepene galben), însă, după aplicarea cremei pe piele, nu am putut adulmeca nicio urmă de pară sau pepene. În schimb, această cremă, care este, într-adevăr, foarte parfumată şi al cărei miros persistă destul de mult pe piele, mă duce exclusiv cu gândul la lămâie. Citind eticheta cu ingredientele, de pe spate, nici urmă de para şi pepenele cu care se lăudau, însă am dat de "Citrus Medica Limonum (Lemon)" (adică Citrus Medica Limonum (Lămâie)), "Citral" (adică ulei de lemongrass şi lămâie) şi "Citronellol" (adică tot un ulei care provine din lemongrass), deci lămâie cât cuprinde! Dacă îi ziceau cremei ăsteia că este cu parfum de lămâie, cred că ar fi fost mai cinstiţi! ;)

Totuşi, nu regret că am cumpărat-o. În primul rând pentru că mi-am satisfăcut o curiozitate, în al doilea rând peste că este, totuşi, o cremă foarte parfumată (chiar dacă are un alt miros decât cel la care m-aş fi aşteptat) şi pentru că intră extrem de repede în piele, spre surprinderea mea, constatând a doua zi că pielea îmi este hidratată.

Cred că voi mai cumpăra produse Victoria's Secret, însă mă voi îndrepta, cel mai probabil, spre alte lucruri, precum gelurile de duş.

Ca la orice comandă, nu am putut rezista să nu îmi iau şi câteva mostre de parfum (vedeţi aici cum folosesc şi păstrez eu mostrele de parfum).

Tot de la Victoria's Secret am ales apa de parfum "Sexy Little Things - Noir Tease". Are un miros dulce, cu note florale si fructate, si rezistă pe piele, însă nu mi s-a părut că se deosebeşte cu adevărat faţă de parfumurile scoase de alte mărci.

A doua mostră de parfum comandată a fost Hugo Boss - "Ma Vie", pe care am avut ocazia să îl încerc imediat după ce a apărut pe piaţă, într-un duty free din afară. Ştiu că mi-a stârnit curiozitatea, însă la noi nu era încă disponibil, aşa că am avut ocazia să îl încerc mai bine acum.

Apa de parfum pe care am ales-o mi se pare interesantă. Din nou, este un parfum rezistent, şi consider că oferă un amestec incitant între notele florale şi cele uşor masculine, mai precis tonurile lemnoase şi de cedru. Purtându-l pe piele mai multe zile la rând, mi-am dat seama că aceste note de bază subtile sunt, totuşi, prea departe de mirosurile foarte dulci care consider că mă caracterizează mai bine. Este, totuşi, un parfum care poate evidenţia femeia care îl poartă.

Ca de obicei, aoro a oferit şi un cadou la comandă, de această dată, având opţiunea de a alege între câteva mostre de parfumuri (lucru care mă încântă mai mult decât orice alte mostre!). Am ales Lolita Lempicka, fiind singurul parfum de damă din opţiunile disponibile, din câte îmi amintesc.

Aici, aoro primeşte din nou o bilă neagră fiindcă, în ciuda faptului că am primit o sticluţă cu pulverizator, aceasta nu conţine decât o urmă de parfum la fundul recipientului (practic, am primit un pulverizator 90% gol).

Înţeleg că acesta este un cadou, fiind un produs pentru care nu am plătit nimic, însă nu văd cum o firmă se poate aştepta să îşi fidelizeze clienţii, oferindu-le un cadou aproape gol.

Aşa cum am spus, această a treia comandă aoro.ro m-a surprins într-un mod destul de neplăcut, în comparaţie cu experienţele anterioare, însă sper ca, pe viitor, să pot ajunge la concluzia că acesta a fost doar o întâmplare izolată şi că pot apela în continuare cu încredere la serviciile acestei firme online.

Voi ce cumpărături online aţi mai făcut în ultima vreme?

N-aş mai cumpăra

Se întâmplă adesea să dăm banii pe nişte produse care… pur şi simplu ne dezamăgesc. Uneori trecem cu vederea, alteori este doar o situaţie în care ceva care se potriveşte unei alte persoane nu ni se potriveşte şi nouă. Însă, în anumite cazuri, mi se pare util să discutăm despre produse care constant par să aibă probleme sau care ajung să ne facă mai mult rău decât bine.

Am strâns aici mai multe poze cu produse pe care sincer regret că le-am cumpărat.

Prima oară am intrat în contact cu un produs al firmei Evoluderm când, în Drogerie Markt, am început să iau la rând toate rafturile căutând un ulei de argan pe care să îl pot aplica pe păr.

Isteria cu faimosul (şi, din punctul meu de vedere, deloc ieftinul!) ulei de argan Moroccanoil era în toi şi tot citeam în fiecare seară cum ba e secretul îmblânzirii părului zbârlit, ba că face părul mai uşor de descurcat, ba că nu se mai electrizează, ba că străluceşte atât de tare că trebuie să îţi pui ochelarii rămaşi de la eclipsă când îţi admiri podoaba capilară ş.a.m.d.

Am aruncat prea mulţi bani până acum pe produse scumpe pentru păr, tot crezând că voi reuşi până la urmă să găsesc soluţia salvatoare, însă absolut niciunul nu a reuşit să mă ajute cu ceva. Aşa că, nefiind dispusă să îmi fac un alt moft şi să investesc într-o cantitate mare de produs scump, m-am gândit să caut o alternativă mai bună ca preţ şi cu ingrediente similare.

Ingrediente ulei de argan Evoluderm:

Am ales în cele din urmă Uleiul de argan de la Evoluderm, recunosc, în primul rând datorită sistemului cu pompiţă, care m-a convins că va fi mai uşor de aplicat pe păr.

Ei bine… pe părul umed (rămas după uscarea cu prosopul), am aplicat produsul de câteva ori în palme, încălzindu-l, iar apoi l-am întins pe toată lungimea părului.

Rezultatul de a doua zi? Absolut zero.

După următoarea baie, am aplicat câteva picături în plus faţă de data precedentă, gândindu-mă că poate nu folosisem suficient produs.

Rezultatul? Părul meu arăta pur şi simplu slinos, deşi cred că folosisem patru picături/puf-uri, în loc de trei, ca data trecută.

După numeroase încercări repetate, în toate combinaţiile posibile, am retrogradat acest ulei la stadiul de produs hidratant pentru corp unde, din nou, nu am apreciat nici senzaţia aceea uleioasă pe toată pielea, care nu îmi permite să mă îmbrac şi să mă simt confortabil, şi nici nu am observat vreo hidratare reală a corpului.

Uleiul de argan de la Evoluderm? Nu îl voi mai cumpăra!

Nu ştiu cum se face, dar, după mai multe luni, tot printr-o raită dată prin DM, aveam nevoie de un şampon. Citind de zor toate etichetele, dau peste un şampon care se lăuda că ar fi cu argan.

Mă gândesc eu: Ah, ce bine! Fără uleiuri complicate sau alte produse auxiliare. Combină operaţia de curăţare cu cea de îngrijire. E perfect!

Şi îl pun liniştită în coş.

Nu mare mi-a fost mirarea când am ajuns acasă şi am descoperit că… era pur şi simplu un alt produs al firmei care mă dezamăgise crunt data trecută.

Faptul era consumat, însă, aşa că i-am dat o şansă.

La spălat nu pot spune că am simţit vreun ulei sau vreo altă consistenţă a acestui şampon în comparaţie cu altele (deşi mă aşteptam ca uleiul acela de argan să se simtă în compoziţie!). Desigur, la fel ca şi primul produs, s-a dovedit a fi nimic mai mult decât reclamă falsă.

Ca observaţie trecătoare, cei de la Evoluderm cred că folosesc cele mai ieftine etichete posibile pentru traducerea în limba română aplicată pe ambalaje (voiam doar să pot posta câteva poze pe blog, însă nu mai am ce să fotografiez, se pare). Dacă în magazin se vede şters, după o singură folosire (una!), aceasta se şterge complet, astfel încât nu mai aveţi nicio şansă să consultaţi vreo informaţie de acolo.

Dacă pentru uleiul de argan nu am reţinut preţul, pentru acest şampon am păstrat bonul - special pentru acest review. Şamponul cu argan Evoluderm m-a costat 20,99 RON. Şi nu este bun de nimic.

Cu o săptămână în urmă, înainte să ies din Mega Image, mi-am amintit că se terminase crema de faţă a mamei şi m-am gândit să îi cumpăr una nouă.

Toate cremele erau protejate de cutii securizate pentru care trebuia să chemi pe cineva din personalul magazinului ca să poţi duce articolul la casă şi să îl cumperi (erau creme în jur de 30-40 RON, aşa că măsura mi s-a părut destul de ridicolă, sinceră să fiu).

Nu aveam timp să urmez tot protocolul şi să alerg după angajaţi pe acolo, aşa că am ales singura cremă de faţă care nu era pusă sub alarme, raze infraroşii, lanţuri şi sub supravegherea forţelor speciale.

În general, pentru cremele de faţă pe care le găseşti prin orice magazin, la preţuri medii, nu citesc recenzii. Dacă am nevoie doar de hidratare şi atât, în mod normal, o cremă Garnier/L'Oreal/Olay etc. îşi face treaba, fără a face nimic spectaculos, dar şi fără a-mi da bătăi de cap.

Mama îmi mai spusese că nu era încântată de cremele cu efect anti-îmbătrânire sau antirid mai scumpe pe care i le luasem, pentru că textura lor tip gel i se părea ineficientă (ea având tenul uscat).

Aşa că am ales crema L'Oreal Nutri-Gold de zi, părându-mi-se că ne îndeplineşte cerinţele.

Din păcate, am aruncat ambalajul, neplănuind atunci să scriu vreo recenzie (nu ştiam ce mă aşteaptă!), dar ştiu că descrierea vorbea despre o textură tip spumă a cremei şi despre calităţile sale hidratante.

Şocul meu a fost ca, atunci când am încercat şi eu produsul, să constat că această cremă este exact ca un calup de unt proaspăt scos din frigider (mai are şi o culoare identică)! Este tare şi compact, ca şi cum ai încerca să întinzi o bucată rece de unt pe o felie de pâine. Nici vorbă de senzaţia de "spumă" cu care se lăudau ei!

Mai rău este că, mergând la muncă, mi se tot părea că miros a after-shave. Ei bine, era crema de pe faţa mea! Are un parfum foarte puternic (pe care eu îl percep ca fiind masculin) şi foarte persistent.

În general nu mă deranjează produsele parfumate, dar, ţinând cont că nu agreez în mod specific mirosul ales pentru această cremă, pot spune că este încă o bilă neagră pe care o primeşte de la mine.

Şi ca să pună capac întregii experienţe, după câteva ore, produsul aplicat devine de-a dreptul dubios. Ori de câte ori îmi ating faţa sau, ce observ cel mai des, după pauza de masă, când folosesc, de exemplu, un şerveţel care intră în contact cu bărbia sau orice porţiune de piele din jurul gurii, crema din piele lasă un reziduu ca o pudră.

Arăt, efectiv, ca şi cum aş avea urme de fond de ten foarte alb rămase pe piele. Astfel, ajung să îmi verific faţa la baie frecvent nu ca să îmi ajustez machiajul, ci ca să îmi şterg crema care mă bântuie, făcându-mă să mă trezesc cu dungi albe pe maxilar, pe pomeţi şi în orice alte zone.

Nu m-am mai confruntat niciodată cu o astfel de problemă, mai ales cu marca L'Oreal, motiv pentru care L'Oreal Nutri-Gold intră pe lista mea de "Aşa nu!".

Pe voi ce produse v-au supărat în ultima vreme?