Black Friday 2014 la Evomag sau ziua de doliu pentru bunul simţ

Nu credeam că voi ajunge vreodată să postez pe blog şi genul acesta de recenzii, însă, iată că, în România, totul e posibil.

În urmă cu două săptămâni, cineva din familie mi-a adus la cunoştinţă că trebuie să facem cadou cuiva un telefon mobil la sfârşitul lunii. Zis şi făcut, m-am apucat de căutări, am comparat preţuri şi, în cele din urmă, am găsit un model care se încadra în cerinţele şi bugetul care mi-au fost comunicate.

Urmăresc de două săptămâni acest telefon şi, în toată această perioadă, el a avut constant acelaşi preţ pe site-ul www.evomag.ro: 449,00 Lei.

Iată chiar şi o captură de ecran pe care am făcut-o pe 20 noiembrie 2014 (deci, chiar cu o seară înainte de lansarea "marii promoţii"). Iniţial am salvat imaginea în interes pur personal, doar ca să am toate detaliile la îndemână şi să nu le mai transcriu, însă acum mai că îmi vine să o denumesc "Proba A".

Am vorbit cu persoana iniţială şi, strict la insistenţele sale (nu mi-aş fi pierdut timpul altfel), am ajuns să amânăm cumpărarea produsului în cauză pentru că, vezi Doamne, ar fi existat uluitoarea posibilitate a beneficierii de cine ştie ce reducere fabuloasă pentru telefon în vinerea buclucaşă cunoscută şi sub denumirea de Black Friday.

Dă-i cu cafea şi stai trează până la miezul nopţii, că, deh, uite acu' pică oferta şi o ratezi şi se supără toată familia pe tine că n-ai avut şi tu spirit de prezenţă sau bunătate în suflet să îţi sacrifici o noapte de somn pentru o frumuseţe de cadou. Ce trezit dimineaţa la ora şase dimineaţa, pentru serviciu, lasă asta… să facem cumpărături online, zic.

Şi, aşa cum era, desigur, de aşteptat… uite cum, odată cu miezul nopţii (00:00, adică), evomag-ul, după ce s-a bătut cu pumnul în piept atâta vreme, înţepeneşte şi… intră pe el dacă mai poţi, că nu se încarcă neam.

Am aşteptat eu ce am aşteptat, dar se făcuse deja mult prea târziu, aşa că am tras frumos o înjurătură şi m-am băgat la somn, că deja îmi pierdusem prea mult timp şi nervi fără niciun folos.

A doua zi de dimineaţă (21 noiembrie 2014), ţâr ceasul, deschid şi eu browser-ul, să vad dacă mişcă hoitul şi, mai să mă crucesc când văd tocmai telefonul de care vă ziceam, inclus în promoţia de Black Friday.

Dar… şi aici sper că vă ţineţi bine, v-aţi pus centurile de siguranţă şi căştile de protecţie…

Sub frumoasa reducere scrisă cu roşu de "-10%" şi bannerul lat şi negru cu "Promoţie de evoBlack Friday" de-ţi scot ochii… preţul total este de… de… ei bine, da! 449,00 Lei. Adică fix cât a fost în absolut orice altă zi de până acum, în lipsa marelui tam-tam şi a oricăror pretinse super-reduceri.

Ba, mai mult, se trece în batjocură un preţ tăiat (aşa-zisul preţ iniţial care, de fapt, nu a existat niciodată!) de 499 Lei, ca să intre în extaz cumpărătorii creduli şi să vină cu sacoşele alergând la pomul lăudat.

Că… deh… nu se poate să ratezi promoţiile de Black Friday, nu-i aşa?

De pură curiozitate, am intrat pe pagină şi în restul zilei, să văd cum le merge mincinoşilor.

Nici măcar dacă ai fi în stare să faci greşeala să vrei să comanzi de la ei, nu ai avea cum, întrucât pe site apar constant erori de sintaxă, făcând logarea imposibilă.

Promoţii false, minciuni sfruntate, site care nu funcţionează.

Felicitări, Evomag. De la Vinerea Neagră, ai ajuns la mine pe Lista Neagră.

Câtă nesimţire să mai existe în ţara asta?!

Burete pentru machiaj şi dischetă pentru exfolierea feţei

Am încercat să exprim cât mai clar în limba română titlul referitor la produsele care m-au încântat cel mai mult după ultima tură de cumpărături din DM.

Mai precis, conform etichetelor, este vorba despre "pad pentru machiaj" şi "dischetă peeling faţă + masaj".

Să le luăm pe rând.

Cred că vi s-a întâmplat şi vouă să încercaţi să vă aplicaţi fond de ten pe faţă şi să descoperiţi că, în loc să vă ascundă micile imperfecţiuni sau vreo pată roşiatică, fondul de ten pur şi simplu evidenţia până şi cele mai mici porţiuni de piele uscată. Mă confrunt adesea cu această situaţie, în special după tratarea cu soluţii mai acide a câte unui coş. A doua zi, chiar dacă acesta şi-a mai redus dimensiunile, doresc să acopăr zona care are în continuare o altă culoare decât restul pielii, dar ştiu întotdeauna că, din cauza pielii descuamate din jurul punctului cu pricina, fondul de ten va arăta pur şi simplu mai rău.

Ei bine, fie că vă confruntaţi cu aceeaşi situaţie, fie că pur şi simplu aveţi tenul uscat şi vă deranjează aspectul neplăcut al pielii feţei, vă recomand această dischetă pentru exfolierea feţei, din toată inima. Este unul dintre produsele proprii DM şi m-a costat 8,99 lei (poate fi găsit în zona unde sunt expuse accesoriile mărunte - unghiere, bigudiuri, pensule pentru machiaj; dacă tot nu îl ochiţi, cel mai sigur întrebaţi una dintre angajate, care întotdeauna sunt dispuse să ajute şi amabile, lucru care mă încântă).

Discheta este făcută dintr-un cauciuc foarte moale şi flexibil. Iniţial eram convinsă că perişorii aceia îmi vor irita pielea şi îmi vor lăsa faţa roşie, însă materialul este incredibil de delicat şi nu veţi simţi absolut niciun fel de disconfort în timpul utilizării.

De fapt, cred că tocmai de aceea am fost şi sceptică după prima utilizare. Pe vechiul principiu din popor că dacă un medicament nu e amar, sigur nu e bun de nimic, mă gândeam că dacă nu am simţit că îmi jupoaie pielea (glumesc, desigur), mai mult ca sigur că am dat banii degeaba.

După prima utilizare nu am observat cine ştie ce diferenţă şi mă deranja mirosul de cauciuc al dischetei pe care, deşi o spălasem de mai multe ori înainte de folosire, nu ieşea deloc din produs.

Ei bine, începând cu a doua zi, am devenit fană convinsă a acestei dischete exfoliante. Deşi în timpul utilizării propriu-zise nu se simte că ar face vreo diferenţă (din contră, e destul de plăcut să îţi masezi faţa cu aceasta), tenul rămâne efectiv neted, uniform şi curat.

Mai mult, după câteva utilizări repetate, mirosul acela de produs nou din cauciuc a dispărut complet.

Eu o aplic aşa:

1. În cursul săptămânii, zilnic, îmi umezesc şi acopăr faţa cu loţiunea de gomaj pe care o foloseam şi până acum. Însă, în loc să o clătesc, folosindu-mi degetele ude aşa cum procedam în trecut, întind şi masez în acelaşi timp cu mişcări circulare loţiunea, folosind discheta exfoliantă.

Iniţial mă temeam că particulele exfoliante din gelul pe care îl folosesc vor rămâne prinse între dinţişorii dischetei, însă aceasta este extrem de flexibilă, astfel încât, sub jetul de apă şi câteva mişcări din partea mea, reuşesc să o curăţ perfect.

Apoi mă clătesc pe faţă în mod normal şi îmi continui rutina de îngrijire a tenului ca şi până acum.

2. În week-end îmi fac întotdeauna o mască, pentru că am mai mult timp la dispoziţie. Mai întâi îmi curăţ tenul, iar apoi aplic miere (preferabil cu o consistență mai groasă - altfel veţi alerga prin casă cu mierea picurându-vă de zor pe haine) şi o las cât mai mult posibil, până când simt că începe să se scurgă singură (am găsit o miere polifloră care stă cuminte pe ten aproape jumătate de oră, aşa că mă pot bucura de timpul îndelungat pe care îl are la dispoziţie pentru a-mi hidrata pielea). Apoi, deasupra chiuvetei, adaug puţin câte puţin bicarbonat de sodiu (are rol de exfoliant natural şi, în acelaşi timp, curăţă porii astupaţi cu impurităţi), frecând tot acest amestec pe ten cu discheta exfoliantă.

Rezultatul? Ei bine, nici mie nu îmi vine să cred, dar, de când am început să folosesc această dischetă de la DM, am scăpat complet de punctele negre (în special cele cu adevărat vizibile care îmi acopereau nasul şi porţiunea din jur)! Este de-a dreptul incredibil. Tratamentul este absolut delicat şi inofensiv pentru piele, ba mai mult, acum reuşesc să aplic fond de ten în orice zi în care îmi doresc, fără a lua în calcul dacă faţa mea a fost supusă vreunui tratament anti-acneic cu o seară în urmă sau nu.

Nu voi mai cheltui deloc bani pe benzile pentru puncte negre, care niciodată nu aveau rezultate complet satisfăcătoare, şi nici pe măşti minune care fie îmi uscau cumplit faţa, fie îmi lăsau în urmă o peliculă uleioasă.

Motivul pentru care am ajuns, de fapt, la acel raion din DM, este pentru că întrebasem una dintre angajate despre bureţeii pentru aplicarea fondului de ten lichid. Căutam o pungă cu bureţi triunghiulari clasici care ştiu că se găseau prin toate magazinele. Eu nu i-am încercat niciodată, aplicându-mi întotdeauna fondul de ten folosindu-mi mâinile curate şi nimic mai mult. Însă, cum nu eram complet mulţumită de rezultatul pe care îl obţineam, m-am gândit să testez cea mai simplă şi la îndemână variantă pentru o neprofesionistă în ale machiajului ca mine.

Vânzătoarea m-a întrebat dacă nu mă refer cumva la un "pad pentru machiaj", marcă proprie DM (la preţul de 16,99 RON). Văzusem destule prezentări pe youtube şi în blogosfera internaţională de frumuseţe despre celebrul Beauty Blender (atât varianta originală, cât şi versiunile generice), însă, cum nu mă declar eu cine ştie ce expertă în domeniul machiajului, nu mi s-a părut un produs de care aş avea nevoie.

Ei bine, întrucât domnişoara din DM a căutat prin tot raionul pentru mine şi mi-a arătat că nu aveau nimic altceva decât acest pad şi discheta pentru peeling de care vă spuneam la început, le-am luat pe amândouă. :)

Am fost inspirată să caut câteva instrucţiuni pe youtube despre utilizarea corectă a acestui burete pentru fondul de ten, fiindcă sigur nu aş fi procedat corect din proprie iniţiativă.

Mai precis, înainte de utilizare, buretele se udă bine cu apă, iar apoi se stoarce, până când rămâne doar umejor. Motivul? Un burete uscat ar absorbi tot fondul de ten lichid pe care îl aplicaţi pe el. Fiind ud, fondul de ten rămâne la suprafaţa buretelui, transferându-se astfel pe faţa voastră în loc să intre tot în burete.

Aplicaţi o cantitate mică pe spatele mâinii curate şi luaţi fondul de ten cu buretele umed. Apoi, prin tapotare (pentru cititoarele novice în taina machiajului, gândiţi-vă că aţi "ştampila" delicat toată suprafaţa pielii, deci nu prin frecare sau întindere, aşa cum aţi face în cazul utilizării cu o pensulă), acoperiţi-vă întreaga suprafaţă a feţei.

Mie, aplicarea mi se pare mi-nu-na-tă! Este incredibil de plăcut şi de relaxant să simţi bureţelul acesta moale şi umed cum îţi atinge uşor faţa. În plus, acoperirea (care depinde, desigur, şi de fondul de ten pe care îl folosiţi) este absolut ireproşabilă. Nu îmi venea să cred! Aveam un coş insuportabil cauzat de acneea nodulo-chistică şi mă scotea din minţi pentru că era odios de vizibil. Ei bine, nu doar că am reuşit să îl acopăr în mod perfect uniform cu tot restul feţei, dar tenul meu arăta 100% natural. Pur şi simplu nu se vedea că port fond de ten pe faţă.

Când îmi foloseam degetele pentru aplicare, rămâneam întotdeauna cu dâre şi existau mereu unele porţiuni mai intens colorate cu fond de ten decât altele, astfel încât rezultatul final deseori mă nemulţumea şi ajungeam să mă demachiez, dezamăgită.

Acum, aplicarea fondului de ten îmi oferă un rezultat perfect de fiecare dată, iar procedeul durează foarte puţin.

Vorbind despre curăţarea dischetei pentru exfoliere şi a buretelui pentru machiaj (care, evident, trebuie făcută zilnic pentru orice produs reutilizabil care intră în contact cu faţa), pe etichetele produselor se recomandă curăţarea cu şampon, care mie sincer nu mi-a surâs. Am încercat iniţial să folosesc gel de duş pe burete, dar nu a mers.

Până la urmă, cea mai practică şi simplă soluţie era chiar în faţa ochilor mei: curăţ ambele produse cu nimic mai mult decât apă caldă şi săpun. Faceţi clic aici pentru a vedea cum se curăţă un bureţel de tipul acesta, folosind acest procedeu.

Le pun apoi pe o farfurie să se usuce şi ştiu că a doua zi vor fi perfecte pentru o nouă utilizare.

Discheta din cauciuc a venit cu propriul ei portofel din plastic, iar buretele are o cutiuţă cilindrică, însă, cum le folosesc zilnic, prefer să le ţin pe farfuria pe care le pun la uscat, fiindu-mi mai la îndemână.

În concluzie, ţinând cont de preţurile mai mult decât rezonabile şi de rezultatele cu adevărat surprinzătoare pe care le-am obţinut, vă sfătuiesc să le încercaţi şi voi dacă aveţi ocazia! Mi se întâmplă rar să am ocazia să descopăr produse care să mă mulţumească atât de mult.

Clarins - ulei cu lotus pentru ten mixt şi gras

Am aflat despre uleiul Clarins pentru ten gras accidental, clickuind de zor printre noutăţile postate pe Diary of a Beauty Addict.

Auzisem de multe ori cum lumea laudă diverse uleiuri - pentru corp, pentru păr şi aşa mai departe, însă mereu săream peste articolele cu pricina. La urma urmei, am tenul gras (şi când spun „gras”, imaginaţi-vă că dacă aţi freca o felie de pâine de faţa mea, ar fi gata tartinată pentru micul dejun :) şi, din păcate, nu prea exagerez), aşa că mi se părea un nonsens să folosesc orice produs pe bază de substanţe… păi… grase. Adică, să o luăm logic - te-ai gândi să îţi dai cu ulei pe faţă dacă faţa ta colcăie de sebum deja? Nu? Nici eu.

Totuşi, exprimarea „ulei pentru ten gras” m-a stârnit prea tare pentru a sări peste articol şi uite aşa am început să mă documentez şi să aflu despre cât mai multe păreri. Cică e de bine cu uleiul ăsta pentru oameni ca mine. Şi lumea cântă ode şi spune că „Schimbarea la faţă” nu ar fi nimic religios, ci reacţia pe care o ai când te vezi în oglindă şi vezi cât bine ţi-a făcut chestiuţa asta magică. Măi să fie.

Aşa că am pus frumos mâna şi mi-am comandat o sticluţă şi eu, la 141 RON pentru 30 ml, cum vă ziceam aici.

Toate recenziile au dreptate. Mirosul este aproape imposibil de descris. E minunat faptul că este produs din 100% extras de plante, iar parfumul natural al acestora este absolut revigorant. Lumea îl compară cu senzaţia pe care o ai la munte când inspiri adânc aer curat sau cu iarbă proaspăt tăiată amestecată cu busuioc proaspăt şi o mulţime de alte plante parfumate. Credeţi-mă, e greu de surprins în cuvinte.

Tocmai acest miros puternic m-a speriat puţin prima dată. După cum scriam în postarea despre comanda făcută pe aoro.ro, mi-am luat şi nişte mostre de parfum. Ei bine, în prima zi nu am folosit niciun parfum, fiind convinsă că nu voi mai putea mirosi nimic altceva decât acest amestec de plante de pe faţa mea.

Staţi liniştite. Odată produsul intrat în piele (ceea ce se întâmplă rapid), mirosul dispare şi el, aşa că, dacă sunteţi sensibile la produsele cu miros puternic (fie el şi plăcut), puteţi folosi Clarins în siguranţă.

[Cu această ocazie, am văzut că multă lume se întreabă dacă parfumurile de pe aoro.ro sunt originale. Ei bine, da! Am cumpărat două mostre de apă de parfum - Viktor & Rolf - Flower Bomb şi Guerlain - Samsara şi persistă cu brio pe pielea mea, de dimineaţă până seara. Eşarfa şi haina îmi miros puternic a parfum de câte ori trec pe lângă cuier şi la fel se întâmplă şi cu perna pe care dorm.

Singura dificultate dacă vă cumpăraţi mostre constă în desfacerea recipientelor minuscule (seamănă cu fiolele de esenţe pentru prăjituri). Dacă aţi reuşit să deschideţi dopul, vă recomand să NU mai închideţi sticla complet fiindcă veţi trece prin acelaşi chin de fiecare dată şi, spre uimirea mea totală, cantităţile acestea infime oferă un număr foarte mare de aplicări (care implică multe lupte cu capacul). Eu de abia am ajuns la jumătatea fiecărei sticluţe de 1 ml!

După ce mi-am frânt degetele şi am atentat la sănătatea unghiilor, m-am înfipt cu vârful unei forfecuţe metalice şi am reuşit, spre ruşinea mea, să rup dopul de plastic al uneia dintre ele.

La al doilea recipient aveam deja experienţă, aşa că, după prima folosire, am lăsat dopul întredeschis, ca să îmi fac viaţa mai uşoară. Evident, recipientul nu va sta în picioare, aşa că folosiţi un pahar de dimensiuni mici în care să îl depozitaţi, fără a vă mai face griji că ar putea cădea sticluţa cu capacul întredeschis.]

În pliantul însoţitor se oferă câteva indicaţii concise referitoare la aplicare. Folosiţi pipeta prevăzută în sticluţă pentru a vă pune câteva picături în palmă (întrucât recipientul meu este plin, practic las cam patru picături să se scurgă singure, fără a apăsa pe pompiţă deloc, şi trasez o linie în podul palmei cu acestea). Apoi, uniţi-vă palmele, pentru a încălzi uleiul. Cu palmele acum unse cu Clarins, apăsaţi uşor pe faţă, acoperind pe rând toată suprafaţa pielii - evident, evitând zona ochilor.

În general, prima parte a feţei pe care am pus mâna este expusă unei cantităţi mai mari de ulei, aşa că întind orice exces care nu a intrat încă în piele, la fel cum aş proceda cu orice cremă de faţă, folosind buricul degetului.

Aplicarea mi s-a părut neobişnuită la început, însă acum trebuie să recunosc că este ritualul meu zilnic care mă binedispune. Gestul de a-mi acoperi faţa timp de câteva secunde, presând uşor cu palma încălzită şi acoperită cu un ulei foarte plăcut parfumat chiar m-a cucerit.

În broşură, recomandarea este ca aplicarea să se facă seara, pe faţa curată (după folosirea unui tonic de faţă), urmând ca rezultatele a fi observate dimineaţa.

Am făcut un experiment la început şi am înlocuit crema matifiantă pentru ten acneic pe care o foloseam (în paranteză fiind spus, indiferent de marcă, nicio cremă de acest gen nu s-a dovedit niciodată a fi matifiantă - mai puţin o cremă de la Vichy care arăta perfect fix cât ieşeam pe uşă şi mergeam spre serviciu, moment în care sebumul meu revenea instantaneu, cu plăcerea lui sadică de a mă chinui) cu acest ulei, dimineaţa, înainte de a pleca.

Eram convinsă că voi luci mai ceva ca o tigaie pregătită pentru prăjit, acoperită cu uleiul pe faţă, însă, spre surprinderea mea, în aproximativ zece minute Clarins îmi şi intrase în piele şi luase cu el şi parfumul său neaşteptat.

De atunci, folosesc Clarins în fiecare dimineaţă şi nu aş proceda altfel pentru nimic în lume!

Vă recomand să încercaţi diverse aplicări, pentru a vedea ce vi se potriveşte vouă mai bine.

Cât despre rezultate? Da, Clarins cu Lotus chiar normalizează pielea feţei.

Nu vă imaginaţi că îl folosiţi o dată şi din acel moment, tenul vostru va deveni din gras, normal, pentru totul restul vieţii. Evident că niciun produs cosmetic nu va putea să schimbe aceste caracteristici ale corpului nostru.

Am întrerupt folosirea sa timp de câteva zile special pentru a afla dacă pielea mea va sesiza că s-a schimbat ceva şi trebuie să spun că diferenţa a fost enormă!

Îl folosesc zilnic pentru că, zi de zi, reuşeşte să îmi aducă aspectul gras al pielii mai aproape de normalitate.

De asemenea, porţiunile descuamate sau unde pielea este uscată excesiv - în cazul meu, pe bărbie, în jurul gurii şi a nasului şi eventualele zone în care am aplicat tratamente acide pe câte un coş nesuferit, sunt ajutate să îşi revină.

Dacă ar trebui să descriu într-un singur cuvânt efectul uleiului cu lotus Clarins asupra pielii, acesta ar fi: UNIFORMIZARE. Zonele lucioase nu mai sunt atât de lucioase, iar cele uscate nu mai sunt atât de uscate.

Parfumul este plăcut.

Aplicarea este relaxantă.

Dacă singurul motiv pentru care nu l-aţi cumpărat până acum este preţul, vă încurajez să nu mai ezitaţi.

Deşi îl folosesc zilnic de peste o lună, ţinând cont de cantitatea infimă necesară unei aplicări, sticla mea pare în continuare neîncepută, ceea ce mă face să cred că pot folosi liniştită acest produs tot anul, astfel încât investiţia este justificată.

Vouă ce produse Clarins v-au plăcut?

Manichiură halfmoon (şi altele)

Nu am multe pasiuni în ceea ce priveşte produsele cosmetice şi, în general, cumpăr un produs nou doar atunci când îl termin pe cel vechi. Astfel, nu mă număr printre femeile care au zece rimeluri negre, douăzeci de creme de mâini şi cine mai ştie câte produse care fac toate fix acelaşi lucru.

Poate şi pentru că am fost crescută într-o familie în care nu prea era loc de risipă (şi, sincer, când desfaci atât de multe produse similare în acelaşi timp, ajungi să le arunci pentru că expiră şi nu pentru că s-au consumat, ceea ce înseamnă că îţi arunci singură banii din buzunar, nu?).

Excepţia pentru mine, însă, o fac ojele. Da, recunosc că mă uit cu jind la clipurile de pe youtube unde fetele au sute de sticluţe colorate de la toate mărcile posibile şi imposibile şi oftez gândindu-mă ce senzaţie plăcută trebuie să fie să treci pe lângă ele şi să te gândeşti "Ce culoare să port oare astăzi?" :)

Colecţia mea numără în jur de patruzeci de oje, o cifră care pentru unii cunoscuţi este uluitoare, însă mie mi se pare rezonabilă, pentru că dacă aş avea mai multe, nu aş avea timp să le folosesc pe toate şi s-ar usca, ceea ce ar fi păcat, iar dacă aş avea mai puţine, mi s-ar părea că nu am de unde alege şi ce combina.

Totuşi, trebuie să recunosc că nail art-ul nu este punctul meu forte, aşa că nu mi se pare că fac nimic suficient de inovator pentru a merita să fie prezentat online, plus că sunt atât de multe fete care fac nişte poze macro demenţiale şi care au atâta talent şi ingeniozitate încât mai bine le las pe ele să facă ceea ce ştiu ele mai bine. :)

Printre tendinţele de manichiură care m-au cucerit, însă, se numără stilul purtat cu atât de multă dedicare de una dintre femeile pe care le admir, mai precis Dita Von Teese. Ea nu apare niciodată fără nelipsita ei manichiură halfmoon (semilună), întotdeauna cu partea inferioară într-o nuanţă deschisă (alb, bej, auriu pal sau argintiu) şi restul unghiei vopsite în roşu. E un stil foarte elegant şi clasic, în acelaşi timp, însă cu o notă inedită.

Sursă foto

Tutorialele pe care le veţi găsi în limba engleză prezintă problema realizării acestei manichiuri. Aceasta a fost o modă a anilor '30 şi, în prezent, curentul cunoaşte o revenire pe un plan relativ izolat - mai precis, pasionatele de stilul retro, pin up (eu, eu!), burlesque etc. sau pur şi simplu persoanele curioase să încerce un tip nou de manichiură, însă piaţa nu oferă soluţia pentru realizarea sa.

Astfel, americancele au dat fuga prin papetării şi au cumpărat nişte cerculeţe din carton autocolante care protejează foile perforate pentru dosare împotriva ruperii (hole reinforcers). Să luăm şi noi, zic… dar… de unde, că nu există în România? :(

M-am reorientat şi am luat la puricat papetăriile online în căutare de ceva cât de cât similar. Nu am putut găsi decât nişte etichete autocolante rotunde, însă nu scria nicăieri dimensiunea lor şi tare am impresia că s-ar fi dovedit a fi prea mari şi, deci, inutile.

Am intrat şi în librăriile din drumul meu spre serviciu, întrebând de etichete autocolante rotunde şi vânzătoarele tot încercau să mă convingă să cumpăr unele triunghiulare sau hexagonale. :))

"Cucoană, r-o-t-u-n-d-e, n-ai?"

"Aaa… rotunde? Păi d-alea nu. Dar astea ce-au?"

Ce să îmi mai explic eu frustrarea. Am decis că nu voi găsi nimic prin magazine.

Am încercat să tai forme rotunde pe rând din - bandă adezivă, hârtie, să decupez un şablon din carton etc. Absolut toate au avut rezultate jalnice. Deci varianta improvizată a picat testul.

Îmi dăduse cu mulţi, mulţi ani în urmă o colegă de liceu nişte benzi pentru manichiura franţuzească de la Avon. Ea zicea că îi ia prea mult timp să lipească fiecare bandă şi că îi ieşea mai repede dacă trasa dunga cu ojă albă cu mâna liberă. (La cum îmi tremură mie mâna, cred că voi descoperi în viitor că sufăr de Parkinson, aşa că nu ştiu cum de reuşea ea).

Nefiind mare fană a manichiurii franţuzeşti, am aruncat benzile pe la fundul unei cutii cu alte accesorii şi abțibilduri pentru unghii şi am uitat de ele.

Citisem pe net că unele persoane reuşiseră să îşi facă manichiura semilună folosind aceste benzi la baza unghiei. M-am uitat eu cruciş la benzile mele şi nu prea vedeam cum ar putea să îmi iasă, dar am zis să încerc.

Rezultatul a fost urât de tot, motivul constând în faptul că aceste benzi de la Avon (şi majoritatea celor care se găsesc prin comerţ) urmează o linie relativ dreaptă.

Evident, semiluna este… rotundă… aşa că nu ai cum să obţii acea formă curbată trasând conturul unei linii, nu?

Şi am luat-o dezamăgită de la început.

Ştiu că am dat peste o postare din blogosfera românească despre cineva care a folosit plasturi rotunzi şi că a fost foarte încântată. Ei bine, nici d-ăia n-am avut (şi, da, m-a ros invidia)!

Cum mergeam eu într-o zi agale pe jos de la staţia de metrou de la Universitate (ieşirea spre Muzeul de Istorie) spre staţia de metrou de la Unirii, am dat peste un magazin numit Just Cosmetics, plin cu genul de cosmetice pe care le găsiţi în mod normal pe la tarabe. Cosmeticele nu mi-au făcut cu ochiul, nici ojele (am citit între timp multe păreri despre faptul că ojele lor s-ar usca ridicol de greu spre niciodată, aşa că atenţie!), însă am găsit nişte benzi pentru manichiura franţuzească foarte curbate.

Mi s-a aprins mie beculeţul şi m-am gândit că poate… poate… fiind atât de rotunjite, aş reuşi să îmi păcălesc unghia să le accepte pentru manichiura semilună.

Partea şi mai plăcută a fost că toate produsele costau jumătate din preţul afişat. Pe aceste benzi scria 3,90 RON, ceea ce înseamnă că am plătit 1,9 RON pe o folie care îmi ajunge pentru cinci manichiuri complete, plus câteva de rezervă. Mi se pare excelent!

Eu am încercat o combinaţie neobişnuită de culori în locul celei clasice, fiindcă momentan îmi plac îmbinările neaşteptate de nuanţe puternice (cred că m-am săturat de iarnă). Ceea ce vreau să spun, de fapt, este că ÎN SFÂRŞIT mi-a ieşit şi mie manichiura halfmoon, mulţumită acestor benzi!

Este exact ceea ce voiam să obţin de atâta timp. Vă las cu nişte poze pentru a vă forma singure o părere.

Nu am pretenţii nici de fotograf profesionist, nici de model de mâini sau de unghii arătoase, dar cred că imaginile explică mai bine rezultatul pe care îl puteţi obţine decât orice aş scrie eu aici.

---

În altă ordine de idei, ojele acelea mici pe care le vedeţi se numesc Revoline şi se găsesc la staţia de metrou Universitate, dacă urcaţi cu scările rulante spre ieşirea de la Hotelul Intercontinental. N-au etichete, explicaţii sau denumiri ingenioase pentru fiecare nuanţe. Practic, ce vreţi de la o ojă? Culoare, nu? Ei bine, asta vedeţi, asta primiţi.

În chioşcul din metrou aveau un adevărat curcubeu de culori şi acum regret că nu mi-am luat aceeaşi culoare în mai multe variaţii de nuanţe ca să fac vreo invenţie de model în degrade, dar acestea au fost luate de probă oricum. De ce? Păi costă fabulosul preţ de 1 RON bucata. Da, 1 RON.

Mi-era frică să nu îmi cadă degetul sau ceva la preţul ăsta. :D Dar ojele au fost cât se poate de ok, culorile sunt intense şi cu două straturi au acoperit perfect unghia. Sticluţele sunt mai mici decât cele obişnuite (comparaţi dimensiunea acestora cu oja roz din poză), însă niciodată în viaţa mea nu am reuşit să golesc o sticlă de ojă oricum, aşa că nu văd cum ar putea să vă afecteze asta.

Pentru manichiura mea am folosit oja Revoline nr. 144 pentru semilună (este verde, iar nuanţele nu au denumiri, ci doar numere trecute pe un abţibild lipit la nimereală pe fundul sticlei) şi o nuanţă de roz Golden Rose ceramic nr. 121.

Când am purtat exclusiv Revoline, oja mov, rezistenţa a fost de patru zile, însă în ultima zi am primit o comandă pe care o făcusem online şi am dezlipit benzi adezive şi desfăcut diverse cutii şi cutiuţe când am deschis coletul, aşa că era de aşteptat să cedeze. Însă, la preţul de 1 RON, eu zic că merită să vă satisfaceţi curiozitatea.

Dacă tot am hulit Avon astăzi, vreau să îmi vărs frustrarea şi cu ojele lor, care mi se par cele mai proaste oje din univers. Am mai multe, în nuanţe diferite, cumpărate în perioade diferite şi toate, dar absolut toate, sunt incredibil de proaste.

În general, îmi fac unghiile duminică seara, pentru a fi fresh la începutul unei noi săptămâni.

Ei bine, Avon este singura ojă care, luni dimineaţa, este deja sărită pe la colţuri. Sare oja… în somn?!

La peste 10 RON oja, mi se pare inacceptabil, în condiţiile în care şi cea mai ordinară ojă, luată de la prima tarabă care îmi iese în cale se comportă de zeci de ori mai decent de atât.

De aceea am vrut să vă dau pontul cu oja de 1 RON. Ieftin şi bun? Aşa mai rar!

Aoro.ro

Această recenzie este mai mult decât întârziată.

Am dat prima comandă de pe site-ul de produse cosmetice şi parfumuri aoro.ro în anul 2012, când, în căutare disperată de un produs care să îmi îmblânzească părul veşnic electrizat, cu "antenuţe" care stau ridicate în toate direcţiile (cred că prind posturi străine sau poate informaţii transmise de NASA, cine ştie…), căutam Tigi - Control Freak, ser pentru păr indisciplinat (frizzy hair).

Am făcut comanda în luna ianuarie şi, în acel an, chiar începând cu a doua zi, România a fost înghiţită de zăpezi. Ştiu că mai toate drumurile erau blocate, la ştiri se tot arătau reportaje cu armata care săpa de zor pentru a scoate oamenii ale căror case fuseseră îngropate în nămeţi… ce să mai, iarna se dezlănţuise furioasă atunci.

Am primit un telefon prin care mi s-a spus că se vor depune toate eforturile pentru a mi se onora comanda, însă, ţinând cont de condiţiile de forţă majoră care, evident, nu puteau fi controlate de firma de curierat, era foarte probabil ca transportul să înregistreze întârzieri.

Mi s-a părut normal. La urma urmei, dacă drumurile publice sunt închise, cu ce să te aştepţi să vină curierul (în cazul meu, Cargus)? Cu sania? Aşa că am acceptat situaţia şi chiar mă gândeam că va dura câteva săptămâni până la sosirea coletului, ţinând cont de faptul că vremea de afară nu părea să dea semne de îmbunătăţire prea curând.

Ei bine, iată că în câteva zile, pachetul de la aoro.ro a sosit, exact la termenul declarat iniţial. Am fost plăcut impresionată!

Pe site-ul lor sunt date câteva indicaţii referitoare la verificarea preliminară a coletului înainte de acceptarea acestuia. Mai precis, banda adezivă nu trebuie să fie ruptă sau suprapusă (contrariul ar indica faptul că altcineva a deschis pachetul înainte de a ajunge la voi, iar apoi a încercat să îl lipească la loc), iar cutia nu trebuie să fie udă sau să miroasă puternic a parfum (se aplică în cazul cremelor sau a parfumurilor care s-ar fi putut sparge în timpul transportului, de exemplu).

Cutia a ajuns intactă. În interior găsiţi factura emisă de aoro.ro, împreună cu produsele comandate, strâns înfăşurate în folie cu bule de aer, lipită la rândul său cu bandă adezivă. Eu oricum aveam o sticlă din plastic, aşa că, teoretic, riscul de a se sparge pe drum era mai mic. Totul arăta impecabil.

La orice comandă făcută, site-ul oferă întotdeauna un mic cadou, unde aveţi opţiunea de a alege dintre diverse eşantioane, în funcţie de oferta curentă: şampon, cremă etc.

Produsele sunt originale şi, partea cu adevărat grozavă este că întotdeauna au preţuri mai bune nu doar decât alte magazine online, ci chiar şi faţă de magazinele de profil offline (precum Sephora, Douglas etc.), chiar dacă luaţi în calcul şi costul transportului. De asemenea, oferta lor include şi multe articole care nu se găsesc în România, ceea ce, pentru mine, face şi mai atractivă gama lor de produse.

Dacă ar fi să fac o recenzie nu a magazinului online, de această dată, ci a Tigi - Control Freak, trebuie, din păcate, să spun că nu s-a dovedit a fi soluţia pentru problema mea.

Pe părul umed şi pieptănat, aplic o cantitate foarte mică de produs, de dimensiunea unui bob de mazăre, pe care o întind pe toată suprafaţa părului. Produsul este verde în sticlă şi are nişte particule strălucitoare, însă se aplică transparent şi fără urme de sclipici (m-ar fi îngrozit altfel!).

Totuşi, diferenţa faţă de cum arată părul meu zburlit fără aplicarea acestui produs este aproape inexistentă, motiv pentru care Tigi ester o dezamăgire pentru mine, în ciuda laudelor pe care le primeşte produsul de la alte bloggeriţe. (Dacă vreo cititoare a reuşit să găsească un produs de disciplinare a părului, care chiar să merite banii, vă rog să îmi lăsaţi un comentariu. Tare mi-aş dori să îl descopăr şi eu!)

Cât despre mostrele de şampon şi balsam Goldwell primite cadou la comandă, nu pot spune că am fost impresionată în vreun fel. Nimic deosebit.

---

Trecem peste doi ani şi ajungem în 2014, când am dat o nouă comandă pe aoro.ro. De această dată, am ales Clarins - ulei cu lotus pentru ten mixt şi gras.

Între timp, pentru creşterea şi mai mult a măsurilor de siguranţă, aoro.ro aplică acum o bandă adezivă cu logo-ul firmei atât pe cutia exterioară, cât şi în interiorul cutiei, pe folia cu bule de aer în care sunt învelite produsele. Astfel, e uşor să sesizaţi orice eventuală neregulă. Din nou, coletul a sosit absolut intact la mine.

Dacă tot plăteam transportul, m-am gândit să profit de ocazie şi să îmi satisfac şi alte curiozităţi.

Cred că aţi auzit de faimoasa perie de păr Tangle Teezer. Da, toată lumea (inclusiv eu) are aceeaşi reacţie: "De ce să plătesc mai mult pentru o amărâtă perie pentru păr?"

Ei bine, după ce vuise Internetul de cât de uimitoare este această perie, m-am gândit să caut şi câteva clipuri pe youtube, unde am văzut nişte fete cu părul extrem de creţ sau chiar o perucă unde părul fusese tapat, înnodat şi chinuit în toate modurile posibile, care au reuşit să îşi descurce şi, implicit, să îşi pieptene părul în doar câteva secunde.

Am zis, gata, a mea e! Şi, pentru preţul mai mic decât cel cerut pe site-ul lor oficial din România, am reuşit să mă conving de cât de bună este.

Vă spun cu mâna pe inimă că, dacă aveţi părul creţ sau, în general, dacă părul vă dă dureri de cap (glumă neintenţionată), peria aceasta vă va face viaţa incredibil de uşoară.

Cel mai dificil pentru mine este să îmi descurc părul ud, după baie. De când mă ştiu eram nevoită mai întâi să îmi desfac toate nodurile din păr cu degetele, iar abia după această operaţiune puteam trece la pieptănat, unde iar îmi mai rupeam o mulţime de fire încăpăţânate care nu se lăsau desfăcute.

Cu Tangle Teezer, indiferent de starea părului (ud sau uscat) şi fără niciun alt efort în prealabil, reuşesc acum să îmi perii părul în 30 de secunde. Este pur şi simplu minunată.

Nu, nu vă face masaj, nu vă prăjeşte ouă ochiuri dimineaţa şi nu vă spune cât de frumoase sunteţi, dar de pieptănat? Păi asta ştie să facă perfect! Vă recomand cu toată căldura să o cumpăraţi!

Am mai comandat şi două mostre de parfumuri pe care mă bătea gândul să le cumpăr de ceva vreme, la dimensiunea standard, însă vreau mai întâi să văd cum se comportă pe pielea mea şi cât de mult rezistă.

Aoro.ro are o ofertă destul de variată la capitolul mostre de parfumuri, şi mi se pare o afacere bună să dai 5 sau 6 RON pe o mostră originală de apă de parfum, dacă vrei să testezi mai întâi un produs (sau dacă vrei să faci cadou produsul full-size cuiva, dar vrei să te asiguri mai întâi că îi place).

Am postat o recenzie a uleiului Clarins şi a eşantioanelor de parfum aici. 

Cadoul ales pentru această comandă a fost o mostră de cremă de faţă Dermacol, pe care o voi păstra pentru următoarea excursie în care voi avea nevoie de cât mai puţine produse cosmetice care să îmi ocupe bagajele.

Această recenzie nu este plătită sau sponsorizată, însă cred că poate fi utilă pentru alte persoane care, poate, ca şi mine, ezită să facă o comandă online, neştiind cât de serios este un anumit site. În special în lumea cosmeticelor (şi mai ales a parfumurilor), bântuie foarte multe site-uri cu produse contrafăcute. Am vrut doar să informez potenţialii clienţi că aoro.ro s-a dovedit a fi un site respectabil, cu produse de calitate şi o ofertă cu preţuri întotdeauna competitive, aşa că puteţi comanda cu încredere dacă vă tentează ceva de pe site-ul lor!

Fantezie și ceai

            Sunt o persoană hotărâtă. Când ceva nu îmi este pe plac, e imposibil să mă convingi de contrariul. Ei, dar și când pun pasiune în ceva, e clar că nu va ajunge nimic mai puțin decât o obsesie în toată regula.

            Dar despre ce vorbesc eu aici? Ei bine, despre ceaiuri! Da, recunosc cu încântare că sunt o împătimită a ceaiurilor. De-a lungul timpului am ajuns, precum marii cuceritori de teritorii din istorie, să acaparez dulapul de mirodenii din bucătărie al mamei. A început timid… o cutie aici, câteva pliculețe acolo… doar ca, odată cu trecerea anilor, să adun din ce în ce mai multe pungi, cutii metalice, borcănașe… practic, orice tip de ceai cu miros îmbietor care mi-a trecut prin mână a stat, a un moment dat, la loc de cinste în acest dulap. Și, cu insuportabilul răsfăț cu care singură m-am obișnuit, deschid de fiecare dată ușița, mă uit la toate aromele și tipurile care mă așteaptă cumințele și declar blazată: „Dar nu am nimic de băut!”

            În mod surprinzător, deși am fost și în Londra, nu ceaiul lor a fost cel care m-a impresionat, ci unul cu aromă de pere cumpărat din Berlin - din care mai păstrez și acum cu sfințenie ultimele pliculețe rămase, mai ceva ca moaștele la care se strâng an de an credincioșii, pentru „momente speciale”. Dar nu are sens să vă vorbesc despre el fiindcă nici eu nu i-am mai putut da de urmă. (Dacă a gustat cineva personal vreun ceai cu gust intens de pere, și nu doar ca aromă ascunsă printre multe alte fructe, fie-vă milă de un biet suflet care visează la arome parfumate și dați-mi de veste, vă rog. Mi-aș face provizii cât pentru o viață dintr-un ceai bun.)

            Descoperirea mea recentă, care m-a luat complet prin surprindere, a fost ceaiul marcă proprie Mega Image (am un magazin aproape de ieșirea din metrou, așa că trec destul de des pe acolo) care de la prima probă, mai precis cea olfactivă, a trecut testul cu brio și m-a convins să îl cumpăr.

            De abia acum, fotografiind eticheta, observ că aceste ceaiuri sunt nemțești. Se pare că știu nemții cum să îmi ia mințile cu licorile lor aburinde, fiindcă altfel chiar nu știu cum să îmi explic situația.

            Gama de ceaiuri este destul de variată încât să găsiți ceva pe placul vostru. Știu că include și amestecuri pe bază de ceai negru sau verde, însă întotdeauna am fost fană a aromelor de fructe, cât mai pur redate posibil. Astfel, am ales ceva ce m-a intrigat, ceva ce nici măcar eu, cu impresionanta mea colecție de ceaiuri din expoziția personală, nu încercasem până atunci.

            Mai precis, Rose Fantasy, un ceai nu doar cu aromă sau cu petale de trandafiri, ci cu mulți boboci de trandafiri întregi în interior! Parfumul acestui amestec este atât de puternic încât l-am putut simți în magazin prin punga sigilată.

            Acasă, cad într-o adevărată melancolie de fiecare dată când îl prepar, deoarece întreaga aromă care plutește prin aer îmi amintește de copilărie și de bunica mea care, la sfârșit de vară, strângea un lighean imens plin cu petale de trandafiri și făcea sirop și gem.

            Mirosul acestui ceai este absolut irezistibil, dar chiar și aspectul în sine este cu totul special. Folosesc o linguriță pentru a mă asigura că iau câte puțin din fiecare ingredient. Din fericire, sunt atât de bine distribuite, încât niciodată nu ratez să prind un trandafir.
Am așezat conținutul unei lingurițe pe o farfurie, pentru a surprinde spectacolul vizual, unde coaja de portocală și bobocii de trandafir arată mai bine (și miros de mii de ori mai bine!) decât orice potpourri sau aranjament floral.

            Din punctul meu de vedere, dacă aș cunoaște vreo altă persoană pasionată de ceaiuri, Rose Fantasy mi se pare un cadou ideal. Este delicios, uluitor de aromat și arată aproape… romantic, nu? De asemenea, prețul este unul rezonabil ținând cont de faptul că o pungă este aproape dublă cantitativ decât alte ceaiuri similare pe care le găsiți în mod normal în librării, în ceainării sau în alte magazine de specialitate. Mai precis, ceaiurile de la Mega Image au 80 g și costă 18,9 lei.

            Încântată până peste poate de prima încercare, m-am întors hotărâtă la supermarket, dorind să îmi continui aventura. De această dată am ales Ceaiul cu piersici și caise, din aceeași ofertă. Poate nu la fel neobișnuit ca și primul, însă cu siguranță la fel de bun! Gustul îmi aduce aminte de guma fructată din copilărie pentru care toți copiii se gudurau pe lângă mame până când primeau câțiva bănuți ca să o cumpere de la magazinul de la colț. De ce oare nu ne mai bucurăm și astăzi la fel de mult pentru micile plăceri, mă întreb?...

            Ei, dar să nu cădem în butoiul cu melancolie. Nu de alta, dar ni se răcește ceaiul, nu?

            Întâlnim și aici un ceai de calitate superioară, o aromă incredibil de puternică și de îmbietoare și un gust deosebit de plăcut, remarcându-se în special nota de caise, piersică, ananas și coajă de lămâie. Și acesta îmi parfumează întreaga casă la fiecare ceainic pregătit. E o adevărată plăcere să îl am în bucătărie.

            La final, vă las cu o fotografie comparativă (nu cred că am așezat pungile diferite tocmai pe același plan, din păcate, pentru a face diferența mai clară) între cele două ceaiuri de 80 g, în pungi negre, de la Mega Image, și o pungă pe care o găsiți în mod obișnuit prin magazine (a mea e luată dintr-o librărie), de 50 g. Prețurile sunt similare, dar diferența de gust (și cantitatea, desigur) este incomparabilă!

            Care sunt ceaiurile voastre preferate și care a fost cel mai neobișnuit pe care l-ați încercat? Aveți și alte recomandări?