Friday, January 3, 2014

Fantezie și ceai


            Sunt o persoană hotărâtă. Când ceva nu îmi este pe plac, e imposibil să mă convingi de contrariul. Ei, dar și când pun pasiune în ceva, e clar că nu va ajunge nimic mai puțin decât o obsesie în toată regula.

            Dar despre ce vorbesc eu aici? Ei bine, despre ceaiuri! Da, recunosc cu încântare că sunt o împătimită a ceaiurilor. De-a lungul timpului am ajuns, precum marii cuceritori de teritorii din istorie, să acaparez dulapul de mirodenii din bucătărie al mamei. A început timid… o cutie aici, câteva pliculețe acolo… doar ca, odată cu trecerea anilor, să adun din ce în ce mai multe pungi, cutii metalice, borcănașe… practic, orice tip de ceai cu miros îmbietor care mi-a trecut prin mână a stat, a un moment dat, la loc de cinste în acest dulap. Și, cu insuportabilul răsfăț cu care singură m-am obișnuit, deschid de fiecare dată ușița, mă uit la toate aromele și tipurile care mă așteaptă cumințele și declar blazată: „Dar nu am nimic de băut!”

            În mod surprinzător, deși am fost și în Londra, nu ceaiul lor a fost cel care m-a impresionat, ci unul cu aromă de pere cumpărat din Berlin - din care mai păstrez și acum cu sfințenie ultimele pliculețe rămase, mai ceva ca moaștele la care se strâng an de an credincioșii, pentru „momente speciale”. Dar nu are sens să vă vorbesc despre el fiindcă nici eu nu i-am mai putut da de urmă. (Dacă a gustat cineva personal vreun ceai cu gust intens de pere, și nu doar ca aromă ascunsă printre multe alte fructe, fie-vă milă de un biet suflet care visează la arome parfumate și dați-mi de veste, vă rog. Mi-aș face provizii cât pentru o viață dintr-un ceai bun.)

            Descoperirea mea recentă, care m-a luat complet prin surprindere, a fost ceaiul marcă proprie Mega Image (am un magazin aproape de ieșirea din metrou, așa că trec destul de des pe acolo) care de la prima probă, mai precis cea olfactivă, a trecut testul cu brio și m-a convins să îl cumpăr.


            De abia acum, fotografiind eticheta, observ că aceste ceaiuri sunt nemțești. Se pare că știu nemții cum să îmi ia mințile cu licorile lor aburinde, fiindcă altfel chiar nu știu cum să îmi explic situația.

            Gama de ceaiuri este destul de variată încât să găsiți ceva pe placul vostru. Știu că include și amestecuri pe bază de ceai negru sau verde, însă întotdeauna am fost fană a aromelor de fructe, cât mai pur redate posibil. Astfel, am ales ceva ce m-a intrigat, ceva ce nici măcar eu, cu impresionanta mea colecție de ceaiuri din expoziția personală, nu încercasem până atunci.

            Mai precis, Rose Fantasy, un ceai nu doar cu aromă sau cu petale de trandafiri, ci cu mulți boboci de trandafiri întregi în interior! Parfumul acestui amestec este atât de puternic încât l-am putut simți în magazin prin punga sigilată.


            Acasă, cad într-o adevărată melancolie de fiecare dată când îl prepar, deoarece întreaga aromă care plutește prin aer îmi amintește de copilărie și de bunica mea care, la sfârșit de vară, strângea un lighean imens plin cu petale de trandafiri și făcea sirop și gem.

            Mirosul acestui ceai este absolut irezistibil, dar chiar și aspectul în sine este cu totul special. Folosesc o linguriță pentru a mă asigura că iau câte puțin din fiecare ingredient. Din fericire, sunt atât de bine distribuite, încât niciodată nu ratez să prind un trandafir.
Am așezat conținutul unei lingurițe pe o farfurie, pentru a surprinde spectacolul vizual, unde coaja de portocală și bobocii de trandafir arată mai bine (și miros de mii de ori mai bine!) decât orice potpourri sau aranjament floral.


            Din punctul meu de vedere, dacă aș cunoaște vreo altă persoană pasionată de ceaiuri, Rose Fantasy mi se pare un cadou ideal. Este delicios, uluitor de aromat și arată aproape… romantic, nu? De asemenea, prețul este unul rezonabil ținând cont de faptul că o pungă este aproape dublă cantitativ decât alte ceaiuri similare pe care le găsiți în mod normal în librării, în ceainării sau în alte magazine de specialitate. Mai precis, ceaiurile de la Mega Image au 80 g și costă 18,9 lei.

            Încântată până peste poate de prima încercare, m-am întors hotărâtă la supermarket, dorind să îmi continui aventura. De această dată am ales Ceaiul cu piersici și caise, din aceeași ofertă. Poate nu la fel neobișnuit ca și primul, însă cu siguranță la fel de bun! Gustul îmi aduce aminte de guma fructată din copilărie pentru care toți copiii se gudurau pe lângă mame până când primeau câțiva bănuți ca să o cumpere de la magazinul de la colț. De ce oare nu ne mai bucurăm și astăzi la fel de mult pentru micile plăceri, mă întreb?...

            Ei, dar să nu cădem în butoiul cu melancolie. Nu de alta, dar ni se răcește ceaiul, nu?

            Întâlnim și aici un ceai de calitate superioară, o aromă incredibil de puternică și de îmbietoare și un gust deosebit de plăcut, remarcându-se în special nota de caise, piersică, ananas și coajă de lămâie. Și acesta îmi parfumează întreaga casă la fiecare ceainic pregătit. E o adevărată plăcere să îl am în bucătărie.

            La final, vă las cu o fotografie comparativă (nu cred că am așezat pungile diferite tocmai pe același plan, din păcate, pentru a face diferența mai clară) între cele două ceaiuri de 80 g, în pungi negre, de la Mega Image, și o pungă pe care o găsiți în mod obișnuit prin magazine (a mea e luată dintr-o librărie), de 50 g. Prețurile sunt similare, dar diferența de gust (și cantitatea, desigur) este incomparabilă!

            Care sunt ceaiurile voastre preferate și care a fost cel mai neobișnuit pe care l-ați încercat? Aveți și alte recomandări?